Scărişoara şi Ineleţ – un colţ de paradis, dincolo de nori

Le numesc aşa pentru că sunt în vârf de munte, desprinse de lumea modernă. Aici poţi să te bucuri de peisaje mirifice. Chiar vei  avea senzaţia că eşti aproape de cer.

Rămâi cu noi. Până la final vei afla ce am descoperit despre ele!

Ştiai că?

• Satele Scărişoara şi Ineleţ, de pe Valea Cernei, se află în topul celor mai izolate locuri din ţară.
• Cinci cătune  formează satul Scărişoara: Cracu Mare, Ineleţ, Crouri, Ţaţu şi Gura Iuţii?
• Singura cale de acces spre sate este reprezentată de nişte scări, construite din lemn de salcâm, cam pe la începutul anilor ‘ 70.
• La construirea scărilor au muncit două echipe. Unii muncitori erau sus şi ţineau funiile lăsând scările în jos. Ceilalţi erau coboraţi pe “burta” muntelui pentru a prinde scările de stâncă.

Satele la care poţi ajunge doar cu scara!

În ţara noastră, există atât de multe locuri minunate…Poate că cele mai încântătoare sunt, de fapt, cele la care poţi ajunge cel mai greu.

Dintre aceste locuri fac parte şi satele Scărişoara şi Ineleţ, unde poţi ajunge doar după ce ai străbătut cărări şerpuitoare şi poteci ce urcă până sus în vârf de munte.

Astfel vei putea parcurge un frumos şi spectaculos traseu spre aceste sate, urcând scările de pe o stâncă, direct spre munte, aproape vertical.

Satele Scărişoara şi Ineleţ se găsesc la peste 1000 m altitudine. Nu au curent electric, drumuri, maşini sau orice alt lux al modernismului. Viaţa în aceste sate se desfăşoară cu totul diferit, oamenii sunt liniştiţi, calzi, răbdători, mai fericiţi poate. Grijile sau stresul sunt cuvinte ce nu au existat vreodată pentru ei.

Nici banii nu au valoare pentru săteni. Ei practică în continuare trocul (schimb în natură, fără mijlocirea banilor, constituind forma cea mai simplă a comerțului) atât între ei cât şi cu negustorii veniţi din Băile Herculane.

Scara care te conduce spre o altă lume!

Scara spre o lume puţin cunoscută…

Aceasta scară este evident, cel mai important lucru din zonă, deoarece este singura cale de acces pentru săteni spre oraşe dar şi a turiştilor spre satele izolate.

Este formată din patru segmente de scară din lemn şi măsoară cam 100 metri. Cel mai greu segment de scară de urcat este ultimul, deoarece se duce într-un unghi de cam 90°. În general, scara este folosită de săteni destul de rar, doar când au nevoie de ceva din „lumea de dincolo”. 

Ce era înainte? 

Până la construirea acesteia, exista doar o cărare prin pădure pe care se mergea aproape toată ziua. Astfel ajungeai la o şosea, cam la 25 de km distanţă faţă de Băile Herculane. Astfel, această scară constituie o legătură mai rapidă dintre cele două sate spre oraşele apropiate. Faci doar o oră şi jumătate pe drum. În sfârşit, vei ajunge la şosea cam la 18 km faţă de acelaşi oraş precizat anterior.

Este totuşi, o cale de acces mai periculoasă. Acest lucru este dovedit de un accident tragic petrecut în anii ’80, când o femeie din sat a căzut în gol. Din fericire, nici un alt sătean nu a mai avut de pătimit de atunci şi până acum.

Satele care au păstrat tradiţiile vii!

Sunt foarte puţini oameni care locuiesc în satele Scărişoara şi Ineleţ. Aceştia au păstrat totul aşa cum era odată…

Tot ce au nevoie produc singuri. Ocupaţiile de bază sunt creşterea animalelor şi legumicultura. Neavând curent electric, seara folosesc o lampă cu gaz. “Încălţările” purtate de ei sunt opincile, care le sunt de mare folos mai ales pe timp ploios şi pe zăpadă.

Chiar şi preotul şi poştaşul sunt ca nişte turişti pentru săteni…

Preotul vine doar de patru ori pe an, la marile sărbători şi îşi bifează prezenţa într-un catalog sau doar când este vorba de vreo înmormântare. Poştaşul vine mai des, cam  în fiecare lună, tot pe aceeaşi scară, înfiptă în calcarele Munţilor Cernei.

Ca şi în orice alt sat şi aici există, bineînţeles, o biserică, un cimitir şi o şcoală.

La biserică se strâng toți sătenii atât duminica cât şi de toate celelalte sărbători care cad în cursul săptămânii. La şcoala în care studiază doar trei copii, sătenii spun că învăţăţoarea acestora face zilnic naveta urcând scările de lemn spre locul ei de muncă. Şcoala este alimentată electric doar prin intermediul panourilor solare.

Poveştile sătenilor!
Îţi este mai mare dragul să stai de vorba cu oamenii satelor Scărişoara şi Ineleţ, pentru că au nişte poveşti impresionante. Unii dintre ei spuneau că nu au mai coborât din vârful dealului de peste 10 ani.

Motivele?

Fie că nu au mai putut, fie că nu au mai avut nevoie de nimic de prin oraşele apropiate, iar unii ne spun cu zâmbetul pe buze: „Să vedeţi cum urcă pe scări femeile gravide!”.
În general, dacă au ceva de transportat în oraş sau la deal, aceştia folosesc ori cai ori măgari şi merg  pe o potecă cam de 11 km.

Am rămas surprinşi de traiul acestor oameni, simplu, bizar şi frumos.

Aici nu există nici doctori sau medicamente. Să nu mai spunem că ambulanţa nu ajunge niciodată. Oamenii ne spun că se tratează cu diferite leacuri preparate chiar de ei sau cheamă vecinii în ajutor.

În cazul în care există un bolnav în stare mai gravă, vecinii alcătuiesc o targă din crengi. Apoi aşează bolnavul pe ea şi îl leagă cu o frânghie pentru a nu cădea. Patru – cinci oameni mai puternici îl coboară cu targa pe scări şi îl transportă pâna la şoseaua spre Băile Herculane. Cu o maşină de ocazie ajunge şi suferindul cu bine la spital.

Sătenii din Scărişoara şi Ineleţ ne mai spun că pentru ei cel mai greu anotimp este iarna. Aceasta îi izolează complet, timp de câteva luni.  Pentru a supravieţui în lunile friguroase sunt nevoiţi să-şi strângă din timp bucate pentru mâncare şi lemne pentru foc.

 Unde le găseşti? 

• Satele Scărişoara şi Ineleţ sunt localizate pe Valea Cernei şi aparţin din punct de vedere administrativ de comuna Cornereva, din judeţul Caraş-Severin, cele mai apropiate oraşe fiind Băile Herculane şi Baia de Aramă.

Cale de acces:

• Poţi ajunge la satele Scărişoara şi Ineleţ prin intermediul drumului național DN 67D. Mergi din Băile Herculane spre Cerna Sat. Distanţa este de 21 km până la Ineleţ şi de 23 km până la Scărişoara.

Paradisul din Munţii Cernei

Cum ajungi acolo?

• Pentru a junge la cele două sate trebuie să mergi cu maşina pornind din Băile Herculane spre Cerna Sat.
• Coordonate GPS Sat Ineleţ:
• Latitudine: 45.01865610;
• Longitudine: 22.5357680.
• Coordonatele GPS Sat Scărişoara:
• Latitudine: 0298330;
• Longitudine : 22.5468980.

Traseul spre cele două sate:

• Traseul Băile Herculane –  Sat Ineleţ – Sat Scărişoara.
• Localizare: Valea Cernei;
• Munţi: Munţii Cernei.

Descrierea traseului

Dacă doreşti să descoperi locuri ce par uitate de lume, trebuie să vizitezi satele Scărişoara şi Ineleţ!

Pentru a ajunge acolo ai de parcurs, plecând din Băile Herculane, o distanţă de cam 19 km spre Cerna Sat. Vei ajunge la o staţie de autobuz, construită din lemn, aceasta fiind punctul de reper spre sate.

De acolo se coboară o cărare spre râul Cerna. Apoi vei trece peste o punte fragilă de lemn, suspendată, unde vei putea observa pe o scândură lăcuită scrisă rugăciunea Tatăl nostru. De aici începe urcuşul pe o potecă de munte, bătătorită de-a lungul timpului de săteni.

După cam o jumătate de oră de mers, vei ieşi într-o poiana mare (din câte am aflat se numeşte Poiana lui Ghiţulică) plină de peisaje superbe, de căpiţe de fân şi de fragi.

În partea superioară a acesteia vei observa nişte stânci şi urmezi poteca până ajungi la renumitele scări de lemn ( La Cârlige). Deci, ca sa ajungi atât în Scărişoara cât şi la Ineleţ, fie că îţi place, fie că nu, trebuie să urci scara care te duce spre o altă lume.

După ce vei trece de scări, continui urcuşul până pe coama dealurilor, pe potecă şi vei da peste un vechi marcaj cu un triunghi roşu şi  de acolo continui spre dreapta prin pădurea de fag. Astfel, după cam 4 km,  vei ajunge în satul Ineleţ ce aparţine de fapt de Scărişoara. Vei descoperi că este locuit cam 130 de persoane din care 6 familii în satul component, Ineleţ. Celelalte sate, mai bine zis cătune, pentru că sunt alcătuite doar din câte 5 sau 10 gospodării, au şi ele nume pitoreşti şi anume: Cracu Mare, Crouri, Țațu și Gura Iuții.

Când se poate merge acolo şi cât durează traseul?

• Poţi merge oricând în timpul anului la cele două sate, însă cel mai frumos este primăvara şi toamna, pentru a te putea bucura din plin de pictura naturii;
• Traseul durează maxim trei ore, asta dacă nu te rătăceşti, în cazul în care totuşi te vei rătăci, vei avea nevoie de cam şase ore. Îţi sugerăm, pentru acest traseu să aloci o zi întreagă pentru că merită să petreci cât mai mult timp pe crestele dealurilor pline de peisaje divine.

Cimitiul celor două cătune.

Ce-ar trebui să ştii înainte să pleci la drum?

• Chiar dacă scările sunt solide şi destul de late, odată ajuns acolo, nu este cazul să ţi se facă frică sau rău de înalţime, aşa că, dacă suferi de aşa ceva, mai bine stai acasă;
• Ia cu tine apă, mâncare pentru că vei avea nevoie şi neapărat aparatul foto, pentru că acolo totul este minunat;
• Cel mai frumos traseu este pe la scările de lemn şi este şi cel mai rapid;
• Dacă nu poţi rezista o zi fără telefon, trebuie să ştii că aici nu prea există semnal;
• Localnicii sunt foarte prietenoşi, te vor primi cu mare drag cu o masă copioasă însă ar trebui, în semn de politeţe, să programezi vizita măcar cu o zi înainte.

Ce mai poţi vedea în zonă?

• Lacul Prisaca– aflat la o distanţă de cam 5 km de Băile Herculane, un loc minunat, o adevărată oază de linişte şi relaxare din Banat.
• Cascada Vânturătoarea – este o cascadă superbă,aflată la 1000 m altitudine pe malul drept al Cernei unde apa este vânturată, de unde şi numele, iar drumul spre cascada dezvăluie frumuseţi de nedescris;
• Cheile Ţăsnei – sunt nişte chei sălbatice, ce dezvăluie un peisaj unic, de o frumuseţe copleşitoare şi sunt aflate la o distanţă de 14 km, cu plecare din Băile Herculane spre Baia de Aramă.

Persoane de contact:

• Dorin Bălteanu – Istoric-Băile Herculane;
• Ilie Rădoi – Ghid-Băile Herculane;
• Bruno Salvamont.

Ce putem spune după ce am vizitat cele două sate?

Nu putem spune decât că am rămas cu gândul la faimoasele scări pe care le-am urcat, la peisajele minunate care îţi taie respiraţia. Cum am putea să-i uităm mai ales la sătenii extrem de ospitalieri şi prietenoşi, care ne-au dăruit la plecare multe bunătăţi ale locurilor precum nuci, mere şi pere de s-au umplut rucsacii.

De câte ori vom avea ocazia ne vom reîntoarce la satele izolate de dincolo de nori pentru a ne bucura de cele mai spectaculoase peisaje şi a vorbi cu oamenii simpli.

Dar tu? Ai vizitat cele două sate? Dacă da, ce ţi-a plăcut cel mai mult ?Dacă nu, ce alte locuri uitate din România ne recomanzi să vizităm ?

Hai să povestim! 🙂

~Ziggy aka Laura Cheţa