Pe băncile școlii în Oradea – Școala Normală Greco-Catolică

Oradea, un oraș al culturii și al bunului gust. Pe străzile acestui oraș, bogate în monumente și edificii arhitecturale cu o bogată istorie ajung din întâmplare în fața uneia care mă atrage în mod special. Dau să mă apropii și intru.
Un hol elegant și lung se întinde în fața mea. Din stânga se deschide ușor o ușă și ceva parcă mă îndeamnă să intru. Nici nu îmi dau seama când mă așez într-o bancă și aștept cuminte începerea orelor. Pun capul pe bancă și ațipesc. Sunt trezit de un zgomot puternic urmat de:
– Ziggy, la tablă! Nu se doarme la ora se istorie!
Mă ridic speriat și merg în fața clasei, acolo unde o hartă veche atârna de un cui ruginit.
– Arată-mi conturul graniței României și spune-mi, în ce perioadă a fost Oradea parte din imperiu Austro-Ungar?
Conturez cu degetul granițele țării, tremurând încet și încep să mă bâlbâi. Nu știam să răspund la întrebare.
– Treci la loc, te iert de data asta! Să nu te mai prind că dormi!
Mă întorc în bancă și respir de parcă am scăpat de la o execuție publică. Închid puțin ochii și când îi deschid sunt din nou singur. Ies și cu gândul la întrebarea cu răspuns necunoscut pentru mine. Întreb câteva persoane și aflu doar că Oradea a fost alipită României după Primul Război Mondial.