Frigul, horinca și sculptura în lemn

Eram cazat la hotelul tren din Vișeu când am vorbit cu un domn pasionat de sculptura în lemn care m-a invitat la el, să îmi arate operele sale și să stăm la povești. Îmi explică unde locuiește iar eu înțeleg că nu e foarte departe de centru.

Merg liniștit la prânz după care mă pornesc spre domnul cu care vorbisem pentru a afla mai multe despre sculptura în lemn, aici în Maramureș. După ce trec de centrul orașului și mai merg 10 minute, îmi dau seama că nu am înțeles bine explicațiile lui și în sun. Îmi explică din nou, îmi spune să merg înainte…îmi continui drumul convins că nu mai am mult. După alte încă 40 de minute reușesc să ajung la casa sculptorului. Mă vede doar în tricou și îmi zice:

-No, tu ai înghețat de frig, hai înăuntru să te încălzești. Am pentru tine o bluză și o horincă dă pere.

După ce m-am îmbrăcat și am servit un pahar de horincă, a început să îmi povestească despre sculptura în lemn, despre cum a început el să sculpteze, despre familia și viața lui. Este un om foarte deschis, primitor și mândru de ceea ce face.

Mă bucur că am reușit să ajung la el să admir ciupercuțele din lemn care se aflau în curte, lustrele făcute din rădăcină de viță de vie și porțile maramureșene încă în lucru. Am aflat că se poate face sculptură în lemn chiar și în interiorul unei sticle. Incredibil!