Sculptura în lemn în atelierul unui meșter popular

,, Trebuie să știi a vorbi cu lemnul. Eu nu am stricat niciodată o bucată de lemn ca să fac un lucru mărunt.

Sunt bucăți de lemne care nu vor să vorbească și stau ani de zile așa. Dar le pun deoparte și făcând altceva, îmi arunc privirea spre ele sau întâmplător văd atunci ceva din ele. Imediat las lucrul și mă apuc de lemnul ăla. Is niște treburi…Oamenii ca mine oarecum is dificili prin faptul că iși propun ceva ca să poată face. “

În plus, am o extraordinar de mare satisfacție că din copiii ăia care veneau odată la mine,  sunt mulți care au terminat o facultate-arhitecți, au făcut arte plastice ori  s-au făcut preoți. Am în București un preot; era copil…L-am adus aici în atelier și a făcut el o troiță. Am stat și eu alături. Lucram altceva și l-am lăsat să facă el…

Așa a intrat în el (dragostea pentru sculptura în lemn) și acum face troițe prin capitală. Sculptura poți s-o înveți repede ca orice meserie, poate într-o lună de zile, dar eu i-am învățat să aibă viziunea în spațiu. Când vrea sa facă ceva, indiferent că e troiță sau e o altfel de sculptură, trebuie să o vezi  gata realizată înainte de a începe. Când ai bătut lemnul ăla, te gândești: ‹Uite, până aici îi vine mâna, aici ar trebui să stea capul›. Când vrea să facă ceva, să știe ce are de facut. ˮ

~Sculptura în lemn dezvăluită de un meșter popular din Târgu Lăpuș

[mashshare]

ZiggY

Sculptura în lemn: un meșteșug magic

Orice lucru în care pui iubire și dedicare devine magie care te atrage, iar sculptura în lemn nu face excepție.

Am avut ocazia să văd asta la meșterul popular cu care am discutat când eram în Târgu Lăpuș. Știam că e cunoscut de mulți oameni pentru creațiile sale, în special pentru ele peste 4000 de troițe de lemn făcute de-a lungul timpului. L-am sunat. Îmi răspunde cu o voce calmă și îmi ascultă cu atenție povestea. Îmi zice că acceptă cu drag invitația mea dar după ce își termină de reparat uneltele în Baia Mare. Ne întâlnim în aceeași zi după amiaza.  Mă aștepta deja la stradă, făcându-mi din mână.

Mi-a plăcut prima impresie. Era un bătrânel cărunt și mic de statură ce avea probleme cu un picior, dar privirea lui era demnă și ageră. Vorbele lui de după mi-au confirmat bănuiala…e unul din acei oameni…care știu ceva prețios.

Voiam să aflu mai multe despre el și sculptura în lemn pe care a practica cu dragoste de când era un copilandru. Am mers așadar spre atelierul lui aflat în apropiere pe o uliță ticsită de căsuțe cu mulți meri în curte. Chiar ochisem câteva mere roșii mici uitate de toamnă prin copaci 🙂

Pe drum îmi povestește de boala care l-a atins dar nu l-a oprit din creație:

„Ce spor aveam după revoluție! Lucram zi și noapte, nu aveam nevoie de odihnă. Și după ce m-am îmbolnăvit, doctorul de la Cluj a zis că nu trăiesc mai mult de șase luni…I-am păcălit! Au trecut șapte ani.”

Secretele unui meșteșug străvechi: sculptura în lemn

Când am intrat în atelier am văzut ce se poate face din lemn… în sute de forme: unelte, troițe, linguri, căni, oameni, figurine…tot soiul de lucruri lucrate cu grijă. Îmi povestește relaxat despre viața lui de meșter popular, lăsând să apară din când în când perle din înțelepciunea ce l-a ghidat prin viață. Nu bate câmpii cu filosofie ci pur și simplu îți arată ce a funcționat pentru el.

Mi-a plăcut enorm faptul că tratează lemnul  ca pe o ființă vie, că vorbește cu el iar acesta îi arată ce să creeze. Bucuria lui e atunci când face o sculptură dintr-un lemn putred sau bun de pus pe foc…Așa s-a întâmplat cu un trunchi de copac pe care un tăietor de lemne nu a reușit să-l spargă. El a făcut ceva inedit: statuia lui Păcală pe care nu vrea nici în ruptul capului să o vândă. E parte din inima lui 🙂

Anii cei mulți pe care îi are nu par să-i răpească din pricepere sau pasiunea pentru sculptura în lemn!

,,Cât trăiesc, o să mai fac. Asta e dorința mea:să lucrez până în ultima clipă. ”

Am plecat din atelierul lui cu multe povești, principii și o cruce din lemn drept cadou. Strașnic om 🙂

Echipa Zig Zag prin România