Prea frumos, prea ca la Buzău. Un traseu de toată frumusețea în zi minunata de Joi după sărbătorile pascale.

Pornit de la Casa Matei din Berca, Așezările rupestre sunt la doar 36 km (sat Nucu). Drumul până la Măgura e foarte bun însă de la Parscov începe să se înrăutățească iar cu 13 km înainte de destinație devine provocator. Un drum care pentru turiștii comozi le va da bătăi de cap. Nouă nu, deoarece am trecut de stadiul când ne stresam la fiecare zgârietură minusculă și drumul nu ne-a făcut nicio problemă. Asta nu înseamnă că nu ne dorim din suflet să se asfalteze ca să atragă cât mai mulți turiști.

Parcăm într-un loc special amenajat de la Nucu și de acolo, dotați cu apă și dulciuri am pornit la pas. Traseul dus întors a durat aproximativ 4 ore de la parcare. Indicatoarele de acolo te ghidează spre Schiturile rupestre care sunt la 600 m, așa spun ele. Realitatea este că… ai de mers. Dotați cu apă și ceva dulce pornim timp de 20 de minute peste râuri și urmând drumul până la Poiana Cozanei, un tărâm de basm înconjurat de dealuri și de unde se zăresc așezările. Dar stai că nu am ajuns!

Conform unei hărți de pe internet în toată poiana se regăsesc peste 15 obiective de vizitat, unele mai interesante decât altele. Însă, eu voi vorbi despre cele parcurse de noi.

Vatra sihastriilor din Munții Buzăului este răspândită de minuni de piatră, locuințe din perioada precreștina. Locuințe în care au locuit oameni în neolitic și apoi sihastri până la sfârșitul sec al XIX lea.

Este o zonă învăluită în mister și grote de o valoare inestimabilă. Denumită Mica Meteoră sau Athosul Românesc primul lucru care îți sare în ochi când ajungi în poiană este bisericuța de lemn. De acolo, o mlaștină mare te va face să mergi un pic in zig zag, o plăcere mai ales pe timp călduros.

Înaintăm ușor în poiana și zărim două panouri în partea dreapta. Primul ne urcă la Chilia lui Dionisie Torcătorul. Al doilea panou la Peștera Fundul Peșterii cu inscripții de pe vremea geto-dacilor protejate astăzi de ochiul publicului și mâna care vandalizează.

La Chilia lui Dionisie Torcătorul accesul se face pe potecă în deal apoi la chilie se urcă pe două scări din lemn.

 

A fost locuită cândva de Dionisie care se pricepea la tors și țesut. Aici într-o altă etapă a locuirii a fost amenajat tavanul și pereții cu lut.

Al doilea panou indică Peștera Fundul Peșterii care este, momentan, nevizitabile dar poate fi privită printre gratiile ce o protejează.

De aici există mai multe căi de acces spre Biserica lui Iosif, noi am preferat să ne reîntoarcem la poiana și de acolo să mergem de data această prin stânga stâncii mari.

Urcăm spre deal timp de câteva minute bune, ne bucurăm de peisajele frumoase iar cu bețele în mână culese de pe jos, ne mai ușuram urcușul la deal. Am observat printre ramurile copacilor o altă așezare rupestră magnifică. Una dintre cele mai frumoase dintre bisericile din piatră de la Nucu, un vestigiu care datează din secolul al IV lea, astăzi observându-se câteva însemne paleocreștine (peștele de deasupra ușii).

Mai departe urmăm semnul roșu de pe copaci care câteodată aveam senzația că mai mult ne încurcă. Am ajuns la Agatonul Vechi și de acolo pierduți am fost.

Ne-am învârtit până am dat de Lacul Mistreților, un ochi de apă din care animalele își potolesc setea…

…dar nici urmă de Agatonul Nou unde voiam să ajungem de fapt.

Am sunat-o pe Diana Gavril (ghid turistic) și ne-a îndrumat cu succes până la Agatonul Nou și mai apoi Crucea Spătarului (final de rută) de unde ne-am întors spre satul Nucu pe același traseu.

Crucea Spatarului sau denumită și Crucea lui Agaton este din piatră ridicată în vârful muntelui de către un bogat boier al Țării Românești.
Se spune că boierul si-ar fi ascuns în zonă toată averea iar cei care încearcă să o găsească vor plăti cu viața.

Agatonul Nou și bisericuța au fost locuite de monahul Agaton în secolul XVI…

… astăzi se mai păstrează o parte din acoperiș, podea, perete și chilia.

A fost provocator traseul, nu ne așteptam să dureze atât de mult.

Așezările rupestre de la Aluniș

Acum câteva săptămâni am vizitat și asezările rupestre de la Aluniș. Acolo vei regăsi Biserica Rupestră de la Aluniș care funcționează de peste 700 de ani, una dintre puținele din România în care se slujește.

Pe lângă biserică erau amenajate chilii rupestre 7 la număr amenajate în același masiv stâncos pe două nivele.

                      Cu un interior în care te pierzi. Poți să îți imaginezi o viață așa cum o trăiau sihastrii? 🙂 

Spre final adaug faptul că un pic de lucru la infrastructura și ceva indicatoare orientative mai bine plasate va ajuta enorm ca acest traseul să ajungă, probabil, unul dintre cele mai frumoase din țară.  Nouă ne-a plăcut enorm!

Cu drag de drumeții,

Cosmina din Zig Zag prin România

Echipa Zig Zag prin România