Pe urmele evreilor la Sinagoga Neologă

Mergeam încet pe malul stâng al Crișului cu o carte în mână. Tocmai am terminat de citit una din poveștile pe care le-am îndrăgit în copilărie. Era povestea lui Aladin și lampa fermecată. Am ridicat privirea și am văzut în fața mea o clădire care mă ducea cu gândul la lumea în care trăia Aladin. Mi-am grăbit pașii într-acolo cu speranța să aflu mai multe detalii.

Ajung repede aproape și observ că este o sinagogă evreiască. Era ca nouă, mă așteptam ca în orice moment să îl văd pe Aladin pe covorul său fermecat cum trece pe deasupra. Gândindu-mă așa și visând la frumoasele aventuri din poveste, cobor ochii și văd cum se apropie de mine un bătrânel cu o barbă mai lungă decât a mea. Era lungă și albă de parcă venea din acea lume iar pe măsură ce se apropia a început să îmi spună:

• Evreii au avut un rol foarte important în comunitatea din Oradea. Noi am construit o mare parte din clădirile pe care le vezi în centrul vechi.
• Unde sunt ei acum? Întreb eu, știind că bătrânul îmi poate da mai multe informații. Speram că poate are vreo legătură cu lumea sultanilor.
• Cu mulți ani în urmă au fost deportați. Eu sunt unul din puținii care au rămas. E păcat că nu se recunoaște acest lucru. În ziua de astăzi, oamenii văd valoare și impactul pozitiv pe care l-au avut evreii dar merg mai departe și își văd de drum.
• Pot vedea și interiorul? Încă speram ca ceva de aici să se lege cu povestea lui Aladin.
• Tinere, doar cei cu suflet curat pot intra aici. Dacă te simți așa, urmează-mă și vom vedea.

L-am urmat pe bătrânel și m-am bucurat să văd sinagoga pe interior. În timp ce el îmi povestea istoria acestei clădiri eu mă minunam de cât de mare este și îmi dădeam seama de cât de mulți evrei erau aici la vremea aceea. Nu avea nici o legătură cu povestea la care visam atât de mult. Cum am ieșit m-am îndreptat spre un parc, voiam să îmi continui lectura.