Acum mai bine de două secole, în târgul Aradul Nou ( acum cartier al orașului) locuiau șvabii bănățeni înstăriți.
Veniseră aici din zone ca Bavaria, Hessa sau malul stâng al Rinului. Erau ajutați de împărăteasa Maria Tereza să se dezvolte în noul teritoriu. Taxatorii treceau mai rar pe la ei iar statul îi mai ajuta financiar. Cu timpul, casele lor au ajuns să strălucească! Aveau porțile mari, cu boltă, porți din fier forjat și ferestre frumos ornamentate.
Așa era și casa șvabului Beller, mândră și impunătoare.
Aspectul frumos al Aradului s-a pierdut mult în timpul Revoluției de la 1848! Cetatea era colosul care mutila orașul! Garnizoana austriacă care o apăra, a bombardat vreme de nouă luni Aradul.
Nici casa Beller nu a scăpat asediului! De vii să o vizitezi astăzi, ai să vezi suvenirul șvăbesc șifonat! 17 ghiulele găsite în pereții ei au fost aranjate în formă de piramidă. De aceea, localnicii îi spun: Casa cu Ghiulele.
[mashshare]
O nouă oportunitate se naște din ghiulele!
După întâlnirea cu Cetatea Aradului mi-am continuat drumul către cartierul Aradul Nou, altădată reședința șvabilor înstăriți.
Pe bicicletă lucrurile se vedeau altfel! Spectacolul vieții orașului era în continuă desfășurare și îmi antrena toate simțurile. Vedeam pietonii plimbându-se agale sau creaturile metalice pe patru roți gonind pe lângă mine. Cerul mai legăna câțiva nori micuți iar vântul își încerca puterile pe frunzele copacilor. Mă bucuram de ordinea caselor care se păstrase. Chiar dacă au apărut multe case noi, Aradul nou îmi arăta că păstrează bine multe dintre clădirile vechi.
Ținând drumul drept pe Calea Timișorii am pedalat până la numărul 18. Plăcuța cu semnul “Monument Istoric” îmi spunea că am ajuns la Casa Beller, fostul șvab burghez.
Mi-am rezemat bicicleta de copacul de lângă trotuar. Scrutam cu privirea locuința care trecuse cu bine de bombardamente.
– Șvabii chiar știau ce înseamnă cuvântul durabil, mormăi eu uitându-mă la cât de solidă era construcția.
– Adevăr grăiești tu băiete!
Un bătrânel venise lângă mine fără să-mi dau seama.
– Hai, nu mă cunoști, dar nu te uita așa ca la o fantomă. Eu sunt Hans, unul dintre șvabii rămași în Arad.
Zâmbetul său lăsa să se vadă o pereche de dinți albi strălucitori. Era puțin adus de spate iar basca îi acoperea părul alb. Privirea îi rămânea demnă! Ochii albaștri îi erau senini precum cerul.
– Eu sunt Ziggy! Răspund eu pe aceeași frecvență cu el. Am venit să văd Casa cu Ghiulele.
– Ești norocos tinere, tocmai am ieșit la o plimbare și pot să-ți fiu ghid.
– Primesc Hans!
Chiar că fusesem norocos în acea zi! Bătrânul Hans avea darul povestirii. M-a purtat prin lumea șvabilor bănățeni și prin istoria casei Beller.
Înăuntru, mi-a arătat peretele cu piramida din ghiulele.
– În timpul revoluției din 1848, Aradul Nou nu a scăpat de bombardamente. S-au distrus atâtea comori arhitecturale…
Tonul lui grav mă întristase. Oftez.
– Să nu fii supărat Ziggy, spuse el atingând ghiulelele. În orice distrugere există sămânța unui nou început!
Nu s-ar fi gândit nimeni atunci, dar uite că azi un șvab bătrân îi spune unui tânăr bărbos povestea Casei cu Ghiulele! O situație nefericită își schimbă sensul când o privești într-un context mai amplu.
Dracul nu e niciodată atât de negru pe cât pare! Îți spune un om care a pus în țeasta asta 65 de ani. Și-a ridicat basca, lăsând să se vadă o oglindă strălucitoare înconjurată de păr.
Pufnim în râs!
L-am îndrăgit pe bătrânul șvab!
– Hans, mă întorc să explorez centrul Aradului. Lumina e numai bună pentru Catedrala Romano-Catolică. M-aș bucura să te mai revăd!
– Ai grijă ce-ți dorești băiete, se poate întâmpla! spuse bătrânelul cu zâmbetul lui ștrengăresc. Ne-am luat rămas bun, fiecare pe drumul lui…
- Îmbunătățește-ți strategiile de business la TopHotel Conference 2024! - aprilie 17, 2024
- Înscrierile în competiția TopHotel Awards 2024 sunt deschise! - martie 5, 2024
- Industria ospitalității se reunește la TopHotel Conference & Awards 2023! - mai 19, 2023
Leave A Comment