Teatrul Vasilache: locul unde păpușile vorbesc

Îmi aduc aminte de spectacolele de păpuși pe care le urmăream când eram copil, sau desenele animate cu păpușile Muppets. Ce vremuri! Mă țineau cu ochii lipiți de ele. Râdeam și în același timp învățam fără să-mi dau seama…

Învățam despre situațiile de viață cu care aveam să mă confrunt mai târziu. Păpușile și actorii îmi arătau virtuți și defecte umane: munca, sinceritatea, prietenia dar și lenea, invidia sau lăcomia. Jocul și educația mergeau mână-n mână.

Păpușile vorbesc și la Teatrul Vasilache din Botoșani pe care l-am vizitat și fotografiat. Am admirat scena și păpușile care așteptau în liniște să prindă viață în timpul spectacolului.

Oamenii care se ocupă de această instituție, răzbesc printre hățișurile financiare sau administrative și se concentrează pe joc, umor și educație.

Discuțiile pe care le port cu oamenii din domeniul artei, teatrului sau muzicii îmi arată că un spectacol este de calitate când se întâmplă două lucruri: reprezentația de pe scenă e de calitate iar publicul înțelege mesajul.

Mi-a plăcut perspectiva directorului de la Teatrul Vasilache vis a vis de publicul de aici-copii în mare parte și părinți.
Păpușile vorbesc pentru un individ care vine cu drag aici, cu mintea deschisă. Acesta gândește independent și trage propriile sale concluzii…nu este un doar copil fără minte.

Pentru asta întâmple Ziggy, își încheie argumentul directorul, părinții au de învățat să vadă un partener în copilul lor, nu o grijă în plus pe cap.