Prințul munților și vioara cu goarnă

În vremuri demult apuse, vioara cu goarnă era un instrument de bază a muzicii bihorene. Și în ziua de astăzi este foarte apreciată și puțini sunt cei care știu să le mai confecționeze. Am plecat într-o seară spre un atelier de astfel de viori, care este renumit în tot ținutul. Pe drum m-am întâlnit cu un alt tânăr care avea aceeași destinație. Ne-am împrietenit și am continuat drumul povestit despre tot felul de chestii.

Ajunși în sfârșit la atelierul de viori cu goarnă al domnului Dorel Codoban, am fost primiți cu brațele deschise. Noul meu prieten dorea foarte mult să intre ucenic aici, iar eu doream doar să aflu mai multe despre această vioară. Auzind acestea, renumitul meșter ne spune:
– Măi băieți, nu pot să primesc în ucenicie pe oricine. Trebuie trecută o încercare înainte de a-mi fi ucenic. Hai să vă spun despre ce e vorba. Numai unul poate să îmi ajungă ucenic și acela e cel care îmi aduce din mijlocul groapei Ruginoasa, lemn conservat de sute de ani.
– Prea bine! spunem noi și pornim la drum.
Nu a durat mult și am ajuns pe marginea renumitei gropi. De aici începea adevărata provocare. Am legat de un copac două frânghii rezistente și am stabilit ca doar unul să coboare. Prietenul meu a decis să coboare el. S-a legat cu una de mijloc și pe cealaltă a aruncat-o în prăpastie. Se ținea de ea și cobora cu grijă spre centrul prăpăstios al văii.
– Dacă strig să mă tragi sus!
– Așa am să fac! spun eu serios.
În câteva minute a ajuns în centrul prăpastiei și a legat cu frânghia de care se ținea o bucată mare ce lemn.
– Ziggy, trage-mă sus!
Nu a durat mult și a ajuns înapoi lângă mine. Acum urma să ridicăm lemnul pentru care am venit. Ne-am pus amândoi și am început să tragem. Era atât de greu că abia am reușit să îl urnim. Nu ne-am lăsat bătuți și după multe ore de muncă, am reușit să îl aducem în afara gropii. Eram amândoi plini de sudoare și ne-am așezat pe iarbă să ne odihnim. Atunci am observat un medalion la gâtul prietenului meu și l-am întrebat:
– Ce reprezintă medalionul de la gâtul tău?
– E blazonul familie. Eu sunt prințul munților. Familia mea vrea ca eu să învăț o meserie înainte de a-mi intra în drepturi ca urmaș la tron. Am ales să învăț meșteșugul viorilor cu goarnă și sunt dispus să făc tot ce trebuie pentru a realiza asta.

Hotărât mai era acest prinț. Ne-am întors la atelierul cu pricina cărând lemnul greu. Am aflat că din acesta se fac cele mai rezistente viori și puțini sunt cei care le au. Prințul a intrat ca ucenic aici iar eu, la recomandarea lui, am plecat să vizitez peșterile munților din apropiere.