Noi avem toate formele de relief…ei au mare dar nu prea poți să faci baie pentru că e apa rece, vremea e mai mereu ploioasă…nu au munte, ci mai mult dealuri, un fel de zonă despădurită, niște pășuni cu ziduri de 300 de ani pe care mergea Humpty Dumpty, dacă închid ochii mi-l și imaginez pe acolo…

Unde au un pâlc de copaci, ceva care diferă de restul, deja au foarte mare grijă de zonă, îngrădesc, fac rezervație naturală, se face ecosistem…dar la nivel micro…ceea ce noi avem în România e mii de ori mai mult.

Având chestile astea izolate, ei pun foarte mare preț pe ele, fac foarte mare reclamă, pun foarte mare accent pe marketing, pe prezentarea produsului chiar dacă produsul în sine nu are valoare.

Văzând treburile astea, am venit înapoi, m-am întâlnit cu Gicu, și la o poveste, la un vin, zic: Ia uite ce fac ăștia acolo, noi nu găsim nimic? Hai să facem un brand românesc 100% și să ne ocupăm noi de el. Mai în glumă, mai în serios ne-am apucat de țurcă.

Generația anilor ’70, ’80 știe…pe vremea aia nu aveai calculatoare, curent, după masă de la 5 îți făceai temele la lampă. Atunci am fost forțați de împrejurări să avem jocuri care nu necesită o cheltuială foarte mare. Se juca pe vremea aia țurca din coadă de mătură…Se tăia din coada de mătură o bucată mică. Aveai o bâtă mică, una mare, săpai o groapă de cam 10 cm lungime și era gata, îți mai trebuiau oameni.

Oamenii știu, eu cu Gicu am zis…hai să jucăm o țurcă. Eram maturi, peste 30 de ani. În prima zi am rupt vreo 7 mături, ne-a prins microbul…eram pe stadion, ne-am strâns vreo 10 oameni. Am ajuns la concluzia că nu putem face cu cozi de mătură, dacă vrem ca și oameni adulți să poată juca trebuie să reproiectăm tot ce înseamnă materialele. Zis și făcut, am proiectat și o groapă pe care am și brevetat-o.

Acum țurca este marcă înregistrată de vreo 2 ani. „

[mashshare]

ZiggY