Așa-i că putem surprinde turiștii?

Mă îndrept la pas spre pietonalul central. În timp ce traversez podul care face legătura între Piaţa Unirii şi Teatru, mă opresc să întreb pe cineva dacă are informaţii despre turiştii care vizitează Oradea.

– Aaa! Păi ştiu câte ceva despre Oradea, deşi nu sunt de aici, ci din judeţul vecin Arad, îmi răspunde un tânăr cam de vârsta mea şi bine îmbrăcat.

– Bine, atunci hai să mergem la un ceai ca să-mi povesteşti mai multe, răspund eu.

În timp ce mergeam lângă el, îl analizez şi observ în ochii lui o privire inteligentă. Am întâlnit mulţi oameni interesaţi de domeniul afacerilor şi am o intuiţie în cazul lui. Cămaşa lui în pătrăţele de culoare bleumarin, acoperită de un sacou elegant, mersul său ferm şi modul în care vorbeşte îmi întăresc ipoteza.

– Eşti implicat în vreo afacere aici, în Oradea? întreb eu.

– Da! Cum ai intuit? Îmi place ideea de antreprenoriat foarte mult. Cred că este ceea ce mă reprezintă şi ce vreau să fac mai departe în carieră. Mi-am dorit asta din clasa a XI-a.

Ceaiul soseşte îndată, iar pentru câteva secunde se lasă liniştea. Cuprind ceaşca fierbinte cu mâinile, să mă încălzesc, gest la care el zâmbeşte uşor. Mirosul puternic de mentă se împrăştie prin aer…

– Tu cu ce treabă pe aici, călătorule? întreabă el curios.

– Descopăr România în toată splendoarea ei. Merg prin fiecare judeţ să descopăr locurile, dar şi oamenii care le sfinţesc.

Zâmbeşte.

– Eee, păi multă treabă ai aici în Bihor. Este o zonă foarte frumoasă, plină de tradiţii şi oameni frumoşi. Nu doar apele termale sunt reprezentative, ci şi obiceiurile de nuntă, dansurile, peşterile, Parcul Apuseni, vadurile şi toate văile. Timp să fie ca să le vezi pe toate. Eu îmi doresc să aduc tineri studenţi americani să viziteze aceste meleaguri şi nu numai. Vor veni aici la cursuri, dar vreau să vadă și zona Bihorului, Maramureşul sau Bucovina.

– E un fel de turism educaţional şi cultural la un loc, observ eu, felicitându-l pentru iniţiativa sa.

– Cred că avem ce arăta lumii, iar tinerii sunt în primul rând cei mai dornici de aventură şi cunoaştere. Că vorba aceea: de la tineri vine schimbarea!

– Şi crezi că se vor adapta americanii aici? întreb după care mai sorb din ceaiul încă aburind.

– Nu ştiu ei ce-i aşteaptă în totalitate. De aceea am stabilit un program fix, un circuit, dar şi un timp liber pentru ca fiecare să facă ce doreşte. Vreau să-i surprindem şi garantez că avem cu ce.

Ascult ce-mi spune și mă întreb în sinea mea: ”Oare ce părere o să aibă tinerii americani despre noi?”