Furnicuța înțeleaptă

S-a întâmplat de mult, de mult, în Țara Crișului. Căzuse o ploaie foarte puternică. Pământul strălucea proaspăt răcorit , iar deasupra păsările își croiau drumul printre nori. Se spune că o micuță furnicuță, frumoasă, cu chipul de culoarea scorțisoarei și cu piciorușe fine de catifea, era pe cât de drăgălașă, pe atât de harnică. Și pe când își contruia provizii pentru viitor, o furtună puternică neprevăzută a răpit-o fără să se mai poată agăța de nimic.

Pe când se dezmeticii, se trezi dintr-un colț de rai direct pe un câmp lângă un stâlp. Nu se mai vedea nici cerul, nici arborii, nici mușuroaiele în care trăia. Vântul sufla destul de tare, mișcând-o de colo-colo, fără să poată ajunge să se prindă de ceva. Biata furnicuță plângea cu lacrimi amare, lacrimi ce curgeau pe câmpul proaspăt curățat de ploaie. Când își pierduse speranța simți cum cineva o ridică ușor de pe câmp și o așează într-un bol de pământ, urmând să o ducă înapoi în mediul ei.

– Îți mulțumesc, tinere, se auzi vocea suavă a furnicuței.
– Tinere? Cine mă strigă? întrebă curios tânărul care o salvase.
– Sunt eu, furnicuța.
– Dar de când furnicuțele grăiesc?
– Toate viețuitoarele grăiesc, numai că voi oamenii nu vă străduiți să le înțelegeți. Eu îți datorez viața, tinere. Spune-mi cu ce-ți pot fi de folos?
– Nu ai cu ce! Nu ai cu ce! răspunse surâzând tânărul, crezând că nu există nici o legătură între o biată furnicuță și un mândru și puternic fecior.
Furnicuța a ajuns înapoi acasă. Dar timpul trecea și tânărul se făcuse un flăcău chipeș. Multe fete ar fi vrut să-l aibă de bărbat, însă el o iubea doar pe frumoasa Carmen. Aceasta era fiica unui vestit om de negoț, ăl mai bogat om din zonă, de care toți bărbații se temeau. Acesta dorea pentru fiica sa un soț care să-i aducă un lucru atât de deosebit, încât el să nu-l fi văzut niciodată.

Se gândea flăcăul mereu ce i-ar putea dărui. Și cum era atât de preocupat și de trist, într-una din zile se așeză pe iarbă, la umbra unui trunchi de cireș înflorit. Deodată, se auzi strigătul unei voci ce venea de undeva dintre ramurile cireșului.
– Hei!
– Cine mă strigă?
– Sunt eu, furnicuța .
– Unde ești? Nu te văd nicăieri.
– Sunt aici, între florile albe de cireș. Te-am văzut împovărat de griji. Cum pot să te ajut? Vreau să te răsplătesc pentru că mi-ai salvat viața .
– Nimeni nu mă poate ajuta. O iubesc pe frumoasa Carmen și tatăl ei nu vrea s-o dea de soție decât celui care-i va aduce un lucru cu totul deosebit, pe care să nu-l fi văzut niciodată. Vezi, deci, furnicuțo, că nu-mi poți fi de folos cu nimic.
– Oferă-i un colier de aur.
– Știe bine cum arată aurul.
– Atunci oferă-i unul din colți de puma!
– A vânat de multe ori acest animal.
– Atunci, lasă-mă să mă gândesc. Și furnicuța s-a ascuns printre florile cireșului.
A doua zi, flăcăul plimbându-se prin livada de cireși din zonă, ascultând cântecul păsărelelor și privind gânditor zborul fluturilor, era frământat de curiozitate și se duse spre cireșul cunoscut.
Acolo, printre crengile cireșului, țesută parcă din raze de soare, de argint și de aur strălucea cea mai minunată dantelă pe care o minte omenească și-ar fi putut imagina.
– Iată, tinere, ce am țesut pentru tine, zise furnicuța. Du-te și du-i-o frumoasei Carmen. Tatăl ei nu a văzut nicări așa ceva.
Flăcăul mulțumi cum se cuvine harnicei furnicuțe și cu mâinile tremurânde luă minunata dantelă și plecă să i-o arate căpeteniei de negoț.
Acesta, uluit de frumusețea și finețea teșăturii, consimți în sfârșit la căsătoria tinerilor.

Legenda spune că de atunci, Carmen a învățat de la furnicuță meștesugul lucrării dantelei, meșteșug pe care l-a transmis la rândul ei, fiilor și nepoților, întrucât minunata artă să dureze de-a lungul generațiilor.
Ajuns în Țara Crișurilor, am întâlnit-o pe Cristina, o legătură vie a acestui meșteșug, ce astăzi îmbogățește trupurile mireselor și stârnește privirile bărbaților pregătiți să pornească pe drumul vieții lor.

Totuși, ca să pornești pe un astfel de drum, presupune să ai o poveste adâncă în spate. O rochie de mireasă nu e probată la nimereală. Ce să mai spun de cumpărat? Căci dragostea și magia celor doi, călătoria lor din spate este scânteia ce va arde veșnic în sufletele lor.