Îți amintești povestea din articolul trecut, despre Podul lui Dumnezeu din Ponoarele? Călătorind în zig zag prin localitatea mehedințeană am descoperit că mai sunt două „vedete” despre care lumea vorbeşte multe.

Cine sunt ele ?E vorba de Lacurile Zătonul Mare şi Zătonul Mic care stau confortabil în stânga şi-n dreapta Podului lui Dumnezeu. Denumirea lor vine din graiul local. Cuvântul „a zătoni” înseamnă a „opri curgerea unei ape”.

De ce ai bate drum, de prin ţară, ca să le vezi?

Dacă călătoreşti în Zig Zag prin România, răspunsul e simplu:  „meseria” de călător dom’le 🙂

Altfel, ne-am gândit să îţi dăm trei motive pentru care Zătonul Mare şi Zătonul Mic să facă parte din planurile tale de călătorie.

Eşti pregătit ?

Ok, acum scoate o foaie de hârtie şi scrie-ţi numele în colţul din dreapta, sus.

Stai! Replica asta nu e din filmul potrivit! 🙂 Cele trei motive au legătură între ele aşa că rămâi pe fază în timp ce noi îţi mai „servim” şi câte-o fotografie.

Fantoma! E greu de crezut că micuţul ăsta inofensiv devine uneori cel mai mare lac carstic din ţară…

1. Sunt lacuri temporare , cu „personalităţi” teatrale. 

Zătonul Mare şi Zătonul Mic sunt lacuri de origine carstică care apar doar temporar în toată splendoarea lor. Studiindu-le şi vizitându-le am ajuns la concluzia că-s ca două personaje dintr-o piesă de teatru. Noi le-am spus Fantoma şi Sterpu’. Să le luam pe rând, bine? 🙂

– Zătonul Mare este un lac temporar. Apare şi “dispare” precum o fantomă, în funcţie de cantitatea de precipitaţii. Când zăpada se topeşte sau în timpul ploilor abundente dimensiunile sale te impresionează: 2,5 km lungime, 2 kmp ca suprafaţă şi peste 20 de m adâncime maximă. În această perioadă devine cel mai mare lac carstic din ţară!
Pe timp de secetă apele se retrag complet, lăsând locul unui pământ arid şi plin de cicatrici sângerii( relieful carstic).

Legenda Podului lui Dumnezeu spune că Diavolul a scăpat de Creatorul care voia să-l „concedieze”, la cererea oamenilor. Cum? A ieşit prin a doua ieşire a Peşterii Ponoare, chiar la Zătonul Mare şi s-a aşezat pe o stânca de unde, pesemne, încă mai veghează.
– Sterpu’ cum îi zicem noi sau oficial-Zătonul Mic se află în partea opusă Podului lui Dumnezeu, spre nord-est. Faţă de fratele său are dimensiuni modeste(0,8 kmp) şi este mai tot timpul secat, de unde şi porecla.  Apele de pe versanţi se scurg în două ponoare numite: Gaura Iepurelui şi Valea Pragului. Nu întâmplător i se spune şi Depresiunea Ponoarelor!

Sterpu’ sau Zătonul Mic

Boon, acum că am lămurit-o cu Fantoma şi Sterpu’ hai să vedem şi al doilea motiv pentru care ar trebui să le cunoşti.

2. Complexul carstic Ponoarele.

Natura nu face niciodată doar un miracol! La Ponoarele a avut grijă să facă un complex carstic de toată frumuseţea , iar în zonă a mai „presărat” şi alte obiective. Oamenii au mai adăugat şi ei câte ceva la acest tablou.

Complexul carstic Ponoarele este o arie protejată de interes naţional. Cuprinde forme de relief unice în ţară precum: Podul lui Dumnezeu, Câmpurile de lapiezuri, Peştera Ponoarele sau Peştera Bulba dar şi o varietate mare de floră(fag, gorun, mojdrean, drob, salvie etc) şi faună( lup, vulpe, iepure, veveriţă şi altele).

De asemenea, în aproprierea satului Băluţa(unul dintre cele 15 sate componente ale comunei) se află Cheile şi Peştera Băluţei. Foarte puţin cunoscute încă la nivel naţional, cele două îţi oferă peisaje sălbatice şi o drumeţie printre stânci colţuroase. Dintre rocile sterpe  mai răsare cu îndrăzneală câte-un smoc de iarbă revoluţionar!

Să nu uităm şi de „La varniţă”-locul unde se poate urmări meşteşugul producerii varului.

Îţi spuneam mai sus că cele trei motive pentru care merită să vizitezi Zătonul Mare şi Zătonul Mic au legătură întrele ele! Toate aceste frumuseţi, le vizitezi cu şi mai mult spor, când ai prin preajmă oameni faini! Prin activităţile lor îşi „sfinţesc” locurile natale.

3. Oamenii

– profesor Dumitru Borloveanu: scriitor şi directorul şcolii din Ponoare timp de 25 ani. Dumnealui îţi poate povesti multe despre istoria, geografia şi legendele localităţii.
– Cornel Boteanu, profesor de limba română in Baia de aramă, scriitor şi un mare iubitor al zonei. A scris despre Ponoarele, Isverna, staţiunea Bala, comoara lui Brâncoveanu din Baia de Aramă şi multe altele.
– Eliza Borloveanu:fiica domnului Borloveanu, cunoaşte multe despre geografia locului. S-a ocupat de scrierea panourilor informative şi a ghidului turistic Ponoarele.
– Letiţia Păulescu, profesor de limba romană, manager Asociaţia pentru Turism “Mehedinţiul de sub munte”.

Dacă până acum te-am lămurit cu Zătonul Mare şi Zătonul Mic mai rămâne de văzut…

Cum ajungi acolo ?

– Din Drobeta Turnu-Severin: DN67, 60 km.
– Din Craiova: DN6, 130 km.
– Din Băile Herculane: Băile Herculane-Baia de Aramă (DN67D); Baia de Aramă-Ponoarele (DJ670), 65 km.
– Din Târgu Jiu: Târgu Jiu-Baia de Aramă (DN67D); Baia de Aramă-Ponoarele (DJ670), 50 KM.
Mai multe informaţii aici!

Zătonul Mic…între lumină şi întuneric.

Concluzii despre Zătonul Mare şi Zătonul Mic

Cele două lacuri erau aproape secate când am ajuns noi (luna noiembrie 2015). Chiar şi aşa, am petrecut o jumătate de zi în zona lor admirând superbele formaţiuni carstice create din diverse unghiuri. Le-am văzut de la Podul lui Dumnezeu în miezul zilei. Le-am parcurs direct, la pas, culegând pietricele de calcar, ca suvenir. Bine,  spinii arţăgoşi ce cresc în preajma lor au vrut să ne lase şi ei un suvenir… Nu a mai contat căci apusul a meritat din plin să mai zăbovim pe acolo!

În sfârşit

Iată că ţi-am spus toate cele trei motive!

Sunt de ajuns  să te convingă să vii aici să le descoperi?  🙂 Ce părere ai despre cele două lacuri din Ponoarele? 

Lasă-ne un comentariu mai jos cu gândurile tale.