Capitolul III. Zig Zag prin Țara Loviștei, Mălaia V

Următoarea oprire: Cheile Latoriței!

Micul-dejun începea să-și scadă efectul. Noi pachet nu aveam și, ușor-ușor, mintea noastră începea să viseze… Așa că, în drum spre Chei, oprim să culegem urzici. Era activitatea cea mai la îndemână care avea legătură cu mâncarea gătită… caldă… delicioasă…

Mda, defapt, ne-am oprit să facem poze la superbele stânci. Acesta era motivul principal. Iar Adelina a văzut urzicile, așa că ne-am apucat să culegem în timp ce Radu făcea borș… Pardon! Poze. Făcea poze.

Traseul era superb. Ne opream o dată la 1-2km să facem poze și să admirăm canionul de culoare galben-lăptos, curbat, aproape la fel de fin ca un cur de bebeluș. De ce spun asta? Apa netezise stâncile cu un talent imaculat. Iar structura canionului îți oferea libertatea să pășești pe el ca pe trotuar. Magnific!

De asemenea, traseul era inundat de fermecătoare cascade, care mai voluminoase, care mai finuțe. Unele erau create de mâna omului, altele erau naturale, dar toate, absolut toate, fără excepție, de o frumusețe aparte. Știi cum se spune: atât femeia naturală, cât și cea machiată e frumoasă, daca e aranjată cu bun gust. Așa erau și cascadele… Toate frumoase în unicitatea lor!

Am continuat drumul tocmai până sus, la lacul Petrimanu, apoi și mai sus la lacul Galbenu. Nu a fost tocmai ușor să ajungem la o altitudine de 1300 m cu mașina noastră… Și-a cam dat duhul, săraca, pe drumul acela noroios și aproape înzăpezit. Nu mai spun că a trebuit să mergem aproape tot drumul cu aerul condiționat cald deschis ca să se răcorească nu-știu-ce-sub-capotă, pentru că doar așa putea să se răcească. Mda… Îți poți imagina ce chinuială. Curând o vindem. Dar să nu-i spui nimic. E sensibilă la cuvântul vânzare. E greu, știm!… După atâta timp petrecut cu niște oameni ca noi, să te desparți de ei pe motiv că te încălzești prea tare, prea repede în prezența lor e cumva…

Știi desenele animate în care pădurea magică se desparte în două anotimpuri? Ei bine, așa schimbare am trăit și noi: de la primăvară, la iarnă. Sus, la lacul Galbenu, era zăpadă, erau cascade înghețate și un ghețar de formă conică. Iată cum fiecare anotimp are farmecul lui și te poate surprinde cu magii numai de el cunoscute.

Ne-am întors la șosea, chiar la fix. O ploaie de primăvară cu „lacrimi de crocodil” s-a pus să scuture florile de cireș de la biserica veche de lemn „Sf. Împărați Constantin și Elena” din Ciunget. Da, am tras o fugă și aici înainte de a ne reface glicemia la nivelul normal.

Nu-ți spun că pe drumul înapoi către cină (că deja nu mai era vorba de pensiune, ci era vorba de cină), eu, Radu și Adelina am început să cântăm la nimereală versuri de iubire: iubire de mămăligă, iubire de o toaletă, iubire de dulceață… Încă puțin și sigur scoteam un hit. Slavă Cerului că am ajuns la timp, că altfel intram și noi în industria muzicală cu 2 strofe care să prostească mințile oamenilor în a le repeta ca roboții la fiecare pas.

Eram, deja, în foișorul de la Pensiunea Paradis, ducând la gură cu mâinile tremurânde, o felie de pâine unsă cu unt, când Ria, câinele de vânătoare de la pensiune îmi vorbește:

– Laura, am vești de la câinele îndrăgostit de la Cascada lui Ciucă. I-a împărtășit dragostea.

– Auleu, da! Ia zi, Ria, ce știi? Ce a zis Cascada?

– Câinele a urcat cu turiștii cum a spus. Cascada l-a văzut și a zâmbit cum făcea de obicei. Apoi, chiar înainte ca prietenul meu să-i declare dragostea, un vultur a coborât din zbor și a sărutat-o pe frumoasa cu plete argintii.

– Așa, și? Ce s-a întâmplat mai departe?

– Câinele a dat să plece, dar și-a îndreptat privirea spre cascadă și, printre rafalele de apă, a zis: „Ești frumoasă! Mereu ai fost pentru mine!”

– Uau… Și, și?

– Cascada l-a privit și a spus: „Mulțumesc, dar sunt logodită cu vulturul.” Așa că s-a retras pe jumătate trist, pe jumătate mândru de curajul său. Și să vezi ce s-a întâmplat după…

– Ce? Ce? eram în aceeași măsură de curioasă, pe cât eram de hipoglicemică.

– A coborât la baza cascadei și acolo… O câțea maroniu deschis. S-au îndrăgostit la prima vedere. Peste o săptămână vor avea și pui.

– Incredibil… Ăsta da zig zag…

***

Acest fragment face parte din cartea Zig Zag prin Vâlcea – Locuri de poveste, pe care o vom lansa oficial pe 27 aprilie, la evenimentul Zig Zag prin Vâlcea.

Participarea ta alături de comunitatea din județul Vâlcea va însemna un pas înainte în evoluția turismului românesc. Te așteptăm cu drag și entuziasm! 😀

Laura și Echipa Zig Zag! 😀

p.s.: Nu ai citit, încă, partea a patra din capitolul III? Intră AICI!

Despre
Ultimele Postari

Echipa Zig Zag prin România

Cauți informații despre România frumoasă? Aici găsești postări turistice, fotografii spectaculoase, video dinamice și un strop de motivație de la români!

Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)