Mânăstirile sunt deosebite în toată splendoarea și existența lor. Au ceva aparte. Personal, atunci când le vizitez simt o liniște sufletească când pătrund în grădinile lor mari și cuprinzătoare. Parcă toată călătoria noastră se mișcă în pași mai lenți și mai ușori, atunci când alegem să ne odihnim, un pic, vizitând o mănăstire.

Drona oferă o perspectivă diferită atunci când surprinzi într-o fotografie, o mănăstire. Ai senzația că Dumnezeu a ales special locurile respective, ca să își lase amprenta.

Privind înapoi spre județul Tulcea, am hotărât să le pun într-un articol pe cele mai frumoase, iar la fiecare să adaug o mică descriere.

Mănăstirea Uspenia este un lăcaș de cult pentru călugări. Așezat la poalele Podișului calcaros al Babadagului este singurul lăcaș de cult din România, aflat în mediul rural, ce are rang de catedrală. Se află în Slava Rusă, județul Tulcea, la 60 Km de orașul Tulcea și 17 km de Babadag. Uspenia semnifică adormire, de aici și hramul bisericii Adormirea Maicii Domnului.

Mănăstirea Uspenia

Ne îndreptăm privirea către Mănăstirea Celic Dere, unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate dintre Dunăre și Marea Neagră care impresionează de la prima vedere. Denumirea ei vine de la pârâul din zonă Celic Dere, care semnifică pârâiașul de oțel. Se află la 25 km de Tulcea, iar stația de autobus este chiar în apropierea mănăstirii. Este cel mai mare așezământ monahal din Dobrogea.

Continuăm traseul nostru spre Mănăstirea Cocoș, un vechi monument istorico-monahal, aproape de localitate Niculițel înconjurat de dealurile dobrogene și păduri imense de tei.

Denumirea vine de la dealul pe care aceasta este așezată, iar întemeierea acesteia a pornit de la dorința unor călugări care au poposit peste noapte pe aceste meleaguri, treziți fiind dimineață de cântatul cocoșului sălbatic. Aici sunt adăpostite într-un muzeu de artă medieval și modern colecții de carte veche, icoane dar și argintărie din secolele XVIII.

Drumul de 11 km de la Tulcea până la Mănăstirea Saon poate fi misterios, căci câteva curbe ale drumului îți vor indica deja apariția unei mănăstiri la intrarea în Deltă. Înconjurat de natura pitorească a județului Tulcea pare un lăcaș de cult pictat, exact așa cum stă ea acolo așteptându-și credincioșii.

Aici maicile se gospodăresc singure, ocupându-se cât e ziua de lungă de broderie, atelierul de icoane, stupi, legume, sere, lemne, crama veche și îngrijirea curții.

Mânăstirea este așezată pe malul bălții Saon, de unde și-ar fi luat numele, de la luminișul de apă, ce se deschide lângă mănăstire. Acesta ia forma unui ceaun care vine din limba slavă ”Caon”, iar pe românește se citește Saun. Balta Saonului este alimentată de Dunăre prin canalul Călugărul.

Retrasă parcă în munți, la  Mănăstirea Cerbu regăsim nouă căsuţe de piatră, construite pe un deal în zig-zag, unite prin șiruri de beton ce semnifică un drum iniţiatic care se finalizează în faţa capela din vârf.  Golgota de la Mănăstirea Cerbu, judeţul Tulcea, se află chiar în zona Munţilor Măcin.

Tu pe care dintre ele le-ai vizitat? Și dacă nu le-ai vizitat, care fotografie îți place cel mai mult?

Cu drag de călătorii,

Cosmina

Echipa Zig Zag prin România