Capcană pentru tăietorii de păduri – Avenul Izoiul Mare

Cu mulți, mulți ani în urmă, în Țara Crișurilor au trăit mulți zei. Aceștia conviețuiau cu oamenii și îi ajutau să ducă un trai mai bun și mai fericit. Pe aceste meleaguri își făcea deseori apariția un zeu cu suflet mare care îi ajuta mai mereu pe cei care se pierdeau prin munți și păduri. El era zeul peșterilor și protectorul liliecilor. Nimeni nu știa de unde vine sau unde se duce dar mereu le oferea un adăpost celor pe care îi prindea întunericul prin desișurile pădurilor din înaltul munților.

După multe secole de armonie și înțelegere, zeul peșterilor s-a supărat pe oameni. Aceștia au început să taie prea multe păduri și să strice mediile de viață a altor viețuitoare. A încercat la început să le explice cât rău fac prin tăierea pădurilor și căuta să rezolve situația pe cale amiabilă. Văzând că nu merge așa în nici un fel, a luat măsuri mai drastice. A decis să amplaseze prin păduri tot felul de capcane și piedici care să îi descurajeze pe răufăcători.

După puțin timp a avut loc o ședință a întregilor zei unde s-au luat decizii importante. Văzând că oamenii o cam iau pe căi greșite, au decis să părăsească această lume și să îi urmărească de la distanță. Înainte de asta, zeul peșterilor a creat câteva gropi uriașe prin desișurile pădurii. Așa a apărut și Avenul Izoiul Mare, cu o adâncime de peste 30 de metri. Cei care trec pe lângă el, se minunează și se sperie în același timp. Puțini sunt cei care știu cu adevărat povestea lui și adevăratele adâncimi.

[mashshare]

ZiggY

Eroul ciudat de la Avenul Izoiul Mare – Valfadhir

În urmă cu mii de ani, când zeii s-au retras dintre oameni, s-au adunat cu toții în Asgard. Cu toții mai aruncau câte un ochi asupra oamenilor dar nu voiau să părăsească cetatea și să revină. Doar unul mai dispărea din când în când, dar nimeni nu îndrăznea să-i ceară socoteală. Acesta era Odin, care, din dragostea pentru oameni, lua diverse forme și nume pentru a nu fi recunoscut, după care își făcea apariția printre muritori și le oferea o mână de ajutor. Asta se întâmpla atunci, iar cu timpul, intervențiile lui printre oameni au devenit din ce în ce mai rare. Astăzi, nimeni nu știe dacă mai își mai face apariția printre muritori.

După o binemeritată plimbare pe munte și un urcuș satisfăcător până în Vârful Izoi, coboram relaxat spre civilizație. Natura sălbatică mă înconjura din toate părțile. Păsările ciripeau, vântul adia ușor, iar mireasma florilor de primăvară plutea peste tot în aer. Mă bucuram din plin de acele trăiri liniștitoare dar la un moment dat a trebuit să grăbesc pasul. Noaptea nu era departe și mai aveam mult de mers. Întunericul deja era așternut iar eu mai aveam de străbătut o pădure. Intru hotărât în pădure și urmăresc o cărare acoperită de frunze care mergea printre copaci. La un moment dat, alunec și cad printre niște pietre într-o groapă adâncă. Mă prind bine de o stâncă și nu îmi dau seama de ce nu găsesc nimic pe ce să îmi sprijin picioarele. Atârnam pur și simplu acolo.
– Te-am prins! se aude o voce liniștită și fermă de bărbat în timp ce eram tras înapoi sus.
– Mulțumesc! spun eu după ce mă ridic din nou în picioare.
– Ce faci pe aici în toiul nopții de unul singur, Ziggy? Tocmai era să cazi în Avenul Izoiul Mare. Sunt 35 de metri până jos.
– Se pare că nu sunt singur. spun eu zâmbind. Care e numele tău.
– Eu sunt Valfadhir. Vin de departe și mă întorc tot acolo. Acum hai să coborâm împreună.
Am mers împreună până am ajuns la drumul principal. Aici ne-am luat rămas bun, i-am mulțumit din nou și am plecat pe căi diferite. Eram obosit și mă îndreptam spre un han unde urma să mă odihnesc. Am ajuns în câteva minute, m-am întins în pat și am adormit imediat.

M-am trezit a doua zi puțin speriat. Abia acum am realizat prin ce am trecut. Dacă nu îl întâlneam pe Valfadhir, nu știu dacă mai eram acum în viață. Omul acesta a fost la locul potrivit la momentul potrivit pentru mine. Mi-a salvat viața. Data viitoare când urc pe munte mă echipez cu lumini și mă pregătesc pentru orice situație poate apărea. Oare cine o fi fost acest Valfadhir și cum de a fost acolo exact când am avut nevoie de el? Cu gândul aceste mi-am început o nouă zi și am ieșit în fața hanului să respir puțin aer curat.

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)