Ne aflăm pe meleagurile dobrogene de câteva zile și prima oprire este orașul Măcin. Complet fascinați și cuceriți de această zonă pentru că nu ne așteptam să găsim atâtea locuri frumoase care îți taie respirația.

Cât despre oameni, jos pălăria pentru toți cei care fac eforturi enorm de multe să atragă cât mai mulți turiști dar și să-i primească așa cum știu ei mai bine. Sunt naturali, relaxați și au dragul de oameni bine întipărit în inimă. Odată ajunși aici poți fi sigur că nu te vei simți al nimănui.

De la trecerea cu bacul până la intrare în orașul Măcin, peisajele sunt de-a dreptul rupte din altă lume, drumul nu-ți face nicio problemă și când aproape să ajungi la destinație, ți se așterne în cale, în partea stânga cei mai vechi munți din Europa Munții Măcinului iar în partea dreaptă Dunărea cea deosebită. Cetăți, monumente istorice, biserici de poveste, plimbări cu barca pe lac, echitație și trasee pe munte, peisaje mirifice și oameni speciali. Cât de norocos să fii să locuiești într-un astfel de loc? Probabil, cel puțin la fel de norocos ca atunci când apuci să le și vizitezi și să deguști câte puțin din toate.

Am avut o colaborare strâns legată cu Dan Staicu de la CNIPT Măcin care s-a îngrijit de noi și s-a asigurat că nu ne lipsește nimic timp de 5 zile. Le luăm, pas cu pas, pe toate și vom vorbi în articolele următoare, pe blog,  despre toate locurile care fac din orașul Măcin o destinație turistică musai de văzut.

Pe drumul șerpuit dintre Smârdan și Măcin o luncă formată de Dunăre poziționată parcă strategic și încărcată cu legende îți va apărea în față. Este Balta Piatra Fetei. Și nu trec mai departe fără să îți spun legenda locului.

Se spune că existau cândva două cete de uriași, una din Brăila, alta la Balta Iglița.  Atât de mari erau acești uriași încât puteau trece Dunărea la pas, în doar câteva minute. Unul dintre uriașii din Brăila s-a îndrăgostit de o fată pe numele ei Iglița, cea mai frumoasă dintre toate.

Când acesta și-a făcut curaj să se apropie de ea aceasta, neîmpărtășindu-i sentimentele, l-a refuzat pe uriaș. Orgoliul a făcut ca acesta să smulgă o bucată de stâncă și să arunce spre fată cu gândul să distrugă toate cetățile.

Însă, natura s-a împotrivit și a schimbat traiectoria stâncii, care a ajuns în balta din fața satului. Din dorința de a întoarce gestul uriașului, fata o smuls o bucată de bolovan și a aruncat spre uriașii din Brăila iar traiectoria ei a avut același final și s-a înfipt în același loc. De atunci, poartă denumirea de Balta Piatra Fetei.

Legendele fac locurile mai frumoase și nimic nu se compară cu momentul în care deguști singur din aceste atracții turistice. Așa că Dan ne-a aranjat o plimbare pe Balta Piatra Fetei ca să vedem nuferii și frumusețile înconjurătoare.

Zona nu este special amenajată pentru plimbările cu barca, așa că nu te aștepta să găsești debarcader sau aglomerație pe ponton. Dacă ești curios cum ar fi o mică escapadă cu barcă, la CNIPT Dan te poate ajuta cu informații. Ne-am întâlnit cu dl Strănel și ne-a ghidat el cu mașina până la locul unde avea să o lăsăm parcată.

De acolo, ne-a echipat cu papuci de gumă și printre crengile copacilor am ajuns la barca legată de un arbore. Totul era rupt din poveste. Mie nu mi-e frică să merg cu barca, mai ales cea cu vâsle, dar am ceva emoții până mă obișnuiesc cu ideea.

Dl. Strănel, un om simpatic la vreo 50 de ani, localnic și iubitor de oameni, ne-a spus: Măcin? Cea mai frumoasă zonă! Este deosebită și de-a dreptul fascinantă. O să vedem și voi! Hai, nu-ți fie frică, mă încuraja el să urc în barcă, cu un zâmbet larg și un optimism de om sănătos. Am știut în momentul respectiv că am ajuns exact unde trebuie.

Vremea parcă a aranjat totul și s-a gândit să fie perfectă în acea zi, vântul adia ușor și cerul era de un albastru rupt din cărțile de colorat. Urcați și duși am fost în mijlocul bălții cu barca ghidată la vâsle de dl Strănel unde avea să găsim nuferi de o frumușețe aparte.

Cu cât avansam, ne apropiam de cuiburile de păsări care își făceau căsuțele în mijlocul lacului. Adunau crenguțele cu ciocul și formau cuiburile iar acolo în mijloc se întâmplau minuni frumoase greu de descris în cuvinte. Le-am lăsat liniște acolo că scopul nostru nu era să le deranjăm ci să le admirăm.

O barcă lăsată pe marginea lacului m-a făcut să mă gândesc la bucuria lucrurilor simple dar și la faptul că 47 de zile în județul Tulcea cu siguranță nu vor fi suficiente să adulmec fiecare moment, dar măcar știu unde să îmi chem prietenii.

Marian a prins un pește pe care l-a pupat și i-a dat drumul înapoi în apă. Plimbarea aceasta pe lac a fost mai mult decât am fi avut nevoie ca să ne simțim mai relaxați și binedispuși. Ne-a umplut de optimism și am plecat de acolo zâmbind ca niște copii.

Cu drag de călătorii te aștept la Măcin,

Cosmina din Zig Zag prin România

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)