Conștientizări la apus

Plimbările de seară sunt întotdeauna cele mai productive, cel puțin pentru mine. Atunci pot să îmi liniștesc gândurile, să mă concentrez pe ceva anume și să îmi dau seama de anumite lucruri. Am întâlnit alți oameni care fac asta dimineața sau chiar noaptea. Pentru mine, tranziția dintre zi și noapte este o perioadă de transformare în care se pot întâmpla multe conștientizări.

Mergeam într-o zi pe străzile pline de povești ale orașului. Eram înconjurat de lumina difuză a unui apus de vis. Tot felul de culori în transformare se vedeau la orizont. Mă simțeam ca într-un vis și parcă pluteam pe trotuarele largi.
– Salutare Ziggy! Încotro?
– Salut Robert! În căutare de noi aventuri! Dar tu?
– Eu mă plimb Ziggy, încercam să îmi dau seama de câteva lucruri.
– Ce te frământă dragul meu prieten?
– Ții minte că mi-am propus să schimb lumea. Se întâmplă tot felul de lucruri care parcă încearcă să mă schimbe pe mine.
– Da, Robert, țin minte ce am discutat. Cum adică să te schimbe pe tine?
– Vin tot felul de oameni la mine care mă întreabă ce fac. Le povestesc așa cum ți-am povestit și ție dar nu înțeleg. Ei îmi spun să mă trezesc la realitate și să fac ceva pentru mine. Îmi spun să găsesc ceva mai bun de făcut și tot așa. La început nu i-am băgat în seamă dar a început să se adune tot mai multe și asta îmi dă de gândit.
– Să nu îmi spui că te gândești să renunți la tot!
– Nici vorbă Ziggy! Cred doar că trebuie să îmi schimb perspectiva.
– Și la ce te gândești Robert?
– Încep să îmi dau seama că nu trebuie să mă concentrez să schimb lumea ci trebuie să mă concentrez să nu las lumea să mă schimbe pe mine. În felul acesta voi putea continua ceea ce mi-am propus și în timp se vor produce și schimbările pentru care lupt de atâta amar de timp.
– Ai mare dreptate Robert. Îmi place felul tău de a gândi.
– Mulțumesc Ziggy, nu te mai rețin. Ai grijă de tine!
– Și tu Robert! Succes!

Toată discuția aceasta a avut loc în fața unui palat impresionant. Poate că înțelepciunea adunată aici peste ani ne-a influențat și pe noi. Se pare că gânditul pe timp de seară nu dă roade doar la mine. Mă bucur să văd că mai sunt oameni care rezonează cu aceleași idei și că prietenul meu a reușit să găsească p perspectivă prin care să continue ceea ce face fără să se lase prea mult afectat de ce spun oamenii.

După ce s-a lăsat întunericul m-am întors spre hanul la crea stăteam. Înainte să mă întind în pat și să trec în lumea viselor, mi-am dat seama cât de important este să îți aloci timp și să te gândești la ce te frământă. E important să reușești să te detașezi într-un anumit fel și să cauți alte perspective din care să privești situația.