O dovadă de credință: Biserica cu lună

• Hai Ziggy că avem treabă, îmi spun eu dornic să o vizitez!

Mă strecor printre pietonalele înțesate de clădiri vechi ale Oradei și îmi croiesc drum spre centrul orașului. Într-adevăr, Biserica cu Lună, te cucerește prin arhitectură și bizara sferă neagră-aurie. Nici interiorul nu s-a lăsat mai prejos. Descopăr aici portretul lui Horea înconjurat de picturi bisericești și candelabre de mare valoare. Nu era nimeni în biserică, așa că am profitat de acele momente ca să stau să ascult liniștea. Am simțit cum mă revigorez și brusc, un imbold de a ieși mă străbate. Ies și privesc sfera care era mai mult aurie. Avea o strălucire stranie, mai vie ca de obicei. Închid ochii. Un dialog ciudat începe în minte , chiar acolo, în mijlocul agitației orașului.

-Ziua bună tinere Ziggy! Știam că ai să vii! eu sunt spiritul bisericii cu lună,  protectorul acestui lăcaș.

-Ziua, ziua… bună, răspund eu fâstâcindu-mă, privind sfera aurie care părea că vorbește.

-Nu te teme, nu-ți fac nici un rău, adaugă Spiritul zâmbind! Mă bucur că îți respecți misiunea de a culege povești și lecții de viață din locurile pe care le vizitezi în drumurile tale!

-Da, asta e misiunea mea, răspund hotărât.

-Hai să-ți spun o poveste!

-Sunt numai ochi și urechi!

– A fost odată ca niciodată, o vreme, după răscoala lui Rakoczi, când ortodocșii erau persecutați de catolici. A fost o vreme cruntă pentru ei care s-a sfârșit în cele din urmă printr-un edict de toleranță religioasă, în 1781. Ortodocșii își doreau cu ardoare să aibă propria lor biserică în Oradea. Au fost refuzați de multe ori, dar nu s-au lăsat bătuți. Au continuat să insiste până când în 1784, împăratul Austro-Ungariei și-a dat acordul.

Uite așa tinere Ziggy un vis a început să prindă contur. Bineînțeles, au fost incidente în timpul construcției și provocări la tot pasul. Credința ortodocșilor fiind mare a făcut ca biserica să primească, drept donație, în timp, toate cele necesare: potire, candelabre, icoane și alte obiecte. Farmecul ei a fost pecetluit când a fost adăugat mecanismul care indică fazele lunii. De atunci, datorită lui Rueppe, eu mi-am intrat în rol. Voi continua să rămân să veghez asupra acestei biserici și oamenilor care își exprimă în continuare credința în țelurile lor. Dacă e un lucru pe care să-l incluzi zi de zi, în toată călătoria ta tinere Ziggy acela e credința în ceea ce faci, nealterată de provocările care pot apărea pe parcursul călătoriei tale. Fii sigur că vor apărea. Rămâi cu bine acum!

Deschid ochii. Cineva aproape se împiedică de mine, rămas stană de piatră în fața bisericii timp de câteva clipe.

• A fost doar imaginația mea, îmi spun. Și totuși, mesajul pare atât de real.

Sfera aurie stătea liniștită la locul ei iar oamenii din jur erau într-un complet du-te, vin-o. Mă pierd în agitația zilei și mă îndrept înapoi spre Criș cu un cuvânt bine întipărit în minte: credința.