Casa Vágó- simplitate și forme geometrice

Plimbându-te pe străzile întortocheate ale Oradei, la un moment dat vei observa o clădire parcă desenată de soare. Aceasta a fost construită în anul 1905 după planurile fraților Vágó în stil secession vienez, cu forme simplificate, geometrice.

De obicei, Vágó József era cel care se ocupa de partea de arhitectură, pe când fratele lui cel mare, László, era cel care proiecta partea ornamentală: vitralii, sgraffito, feronerie, sculpturi. Casa este proiectată în prima etapă a creației lor, fiind înrudită stilistic cu alte imobile ridicate de frații Vágó în Budapesta în această perioadă.

Singurele elemente decorative, sunt ancadramentele ferestrelor, feroneria pervazelor, vitraliile, precum și sgrafitto-ul amplasat în atic reprezentându-i, probabil, pe cei doi frați Vágó. Casa este reprezentativă pentru procesul răspândirii secession-ului în Transilvania, dar și pentru urmărirea pas cu pas a evoluției artistice a celor doi frați.

[mashshare]

ZiggY

”Să fie în amintirea noastră…”

În seara aceasta sunt invitat la o cină. E una mai specială. Mă întâlnesc cu doi frați pe care i-am cunoscut zilele trecute și abia aștept să-i revăd. Îmi pun tarabostesul pe cap și pornesc la drum. Pare mai lung decât de obicei. Probabil din cauza nerăbdării mele…Încep să înmulțesc pașii și să iuțesc puțin mersul, până ajung la o casă mare și cu gard înalt. Bat în poartă de două ori și în câteva clipe  apare un tânăr. Vine repede să-mi deschidă și mă poftește politicos înăuntru.

-Te așteptam, Ziggy! Mă bucur că ai ajuns! Fix la timp pentru a bea împreună un ceai foarte bun de mentă, îmi spuse  ademenindu-mi papilele gustative.

Casa Vágó- simplitate și forme geometrice
Mă așez la măsuță și urmăresc cu privirea trupul slab, cu mișcări lente și atent calculate, cu ochi calzi și blânzi și părul ușor dat într-o parte.

-Vrei și lapte?…mă întreabă în timp ce mă pierdusem aproape în gânduri.

Dau din cap în semn că vreau. La scurt timp sosește și fratele celălalt din camera apropiată. Mă salută respectuos și se așează la masă cu noi. Sorbim cu toții ceaiul delicios. În cameră se simțea puternic aroma de mentă și aburi, împletite cu parfumul unui buchet de flori dintr-o vază de pe masa de lângă geam și aerul de pe stradă. E o atmosferă atât de familială, încât îi simt pe cei doi ca și pe frații mei. Încep după aceea să-mi povestească despre planurile lor. Uitându-mă la amândoi, mă amuză felul în care se completează unul pe altul, dar în același timp mă uimește pasiunea cu care vorbesc despre activitatea lor. Îmi povestesc apoi despre un proiect al lor cu privire la o casă.

-Vrem să rămână ceva în amintirea noastră și în țară, spuse unul dintre ei cu o nostalgie care i se citea limpede pe chip.

-Fiindcă după aceea e posibil să ne mutăm în afara granițelor și trebuie să fie și aici o amprentă a noastră, completă cu un surâs abia schițat celălalt frate.

În aer se simte din partea lor o stare de ușoară melancolie și dragoste pentru plaiurile poporului de la care învăț. Ochii lor aproape că încep să se umezească. Unul dintre ei se ridică și merge să aprindă lampa din colțul drept al camerei. Deși se întunecase de-a binelea de-acum, noi rămânem în continuare la povești, cu același spirit curios și vesel din partea mea.

Echipa Zig Zag prin România