Coregrafie, filosofie și frăție

Predă dansul de 20 de ani și din experiența spectacolelor de până acum spune că: ”un spectacol pe scenă nu e un dans la liber. E ceva învățat, studiat, pus la punct ca să nu dai greș, să aibă acea poveste, trebuie să faci o pregătire, să ai omul care te-a învățat ceva și să faci.

Și-atunci dansatorul de pe scenă trebuie să preia informația asta, să-l intereseze să memoreze pașii și să transmită energia, să interpreteze personajul respectiv. În schimb, coregraful, pe lângă faptul că se gândește ce trebuie să facă dansatorul, cum trebuie să arate ceea ce face el, coregraful nu se gândește numai la ce mișcări are în cap, ci și cum trebuie interpretate. Să rețină să nu greșească, să transmită acea stare, e atent la reacția publicului, luminile etc. E mult mai mult și poate trăiești mai mult decât dansatorul pentru că pe el nu-l interesează decât să țină minte coregrafia și să interpreteze personajul. Nu-l interesează de cel de la lumini pentru că are cine să facă asta.”

Pune foarte mult preț pe ceea ce se întâmplă la dans, unde cu toții sunt ca o familie, ”un grup în care toată lumea să se înțeleagă cu toată lumea. E un grup deschis, findcă poate intra oricine, dar în același timp e foarte bine închegat. (…) La un moment dat se bârfeau și le-am propus, făcând un pact între noi, că dacă cineva bârfește, indiferent cât e de bun, pleacă din grup. Vreau să se înțeleagă nu ca surorile, că ele se ceartă, ci ca cele mai bune prietene care se ajută unde dacă una face greșit, cade tot grupul.”

[mashshare]

ZiggY

O lecție de întins pe pâine proaspăt prăjită

Iarna îşi scutură ultimele cojoace. Frigul rezistă deşi razele soarelui se furișează delicat către tinerii orădeni. Unii dintre ei se grăbesc şi îşi leapădă hainele. Devin vulnerabili. De aceea corpurile lor slăbesc urgent.

Dansul frigului și al soarelui are gustul dulce acrişor al magiunului din prune. Se poate servi cu saț pe o felie de pâine prăjită, aburindă pe care se topește untul şi pregătește locul magiunului.
Uneori, nu se poate spune același lucru despre dans…
– Ai nevoie de perseverență şi trebuie să-ți placă.
Sunt cuvinte simple și la fel cum gustul pâinii prăjite, cu unt și cu magiun nu se poate explica, aşa este şi cu sensul literelor propoziției de mai sus.
Cuvintele dansatoarei erau însoțite de privirea celor doi ochi mari, larg deshişi care au rămas aşa şi după ce am auzit ce a spus. Mi-a luat ceva timp să înțeleg mesajul.
Mișcările grațioase pe care dansatoarea cu ochii mari le preda au fost studiate şi practicate. Dansul elevilor ei uneori e rece precum magiunul ținut în beci. E rece fiindcă mișcările de abia se învață. Asta este etapa studiului.
Etapa practicii e ca grăsimea untului. Se obține cu mult efort. Iar când e gata şi se îmbină cu studiul, vedem cu toții magia dansului.
Cred că am descoperit secretul bunicii care face magiunul de prune, coace pâine şi scoate untul din lapte.
Dansatoarea zâmbește.
– Îmi place să ne simțim bine la sală. Învățăm, muncim și ne mai şi distrăm. Vorbesc despre toată lumea, inclusiv părinții cu care sunt prietenă.
Asta este etapa predării. Etapa predării e pâinea prăjită care necesită pricepere ca să susțină untul și magiunul. Uneori se poate arde, uneori se prăjește mai greu, uneori aluatul e prea crud.

Pâine prăjită cu unt și cu magiun ar putea prepara oricine. Însă nu toată lumea este de acord că are şi gustul căutat de noi fiindcă necesită studiu, practică şi predare.
Soarele călduț bătea în ferestrele sălii de dans. M-am retras elegant fiindcă urma lecția, adică urma predarea.
Mie poftă de pâine prăjită cu unt și cu magiun.

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)