La numai 33 Ciprian Hegyi se poate lăuda cu o carieră sportivă destul de bogată. Primul contact a fost cu breakdance-ul pe care l-a învățat de la televizor. Era ”o pasiune spre care eram înclinat. Și-acum mai am acasă casetele video pe care le-am înregistrat de pe Viva, de pe MTV… ”
Crede că 75% dintre toate sporturile de pe plan mondial se aseamănă cu gimnastica și-și au rădăcinile în ea. A fost la rândul său în acest domeniu vreme de 15 ani. Face asta de la 5 ani, iar la 18 s-a apucat de dans, dar abia peste 2 ani l-a practicat serios.
În străinătate, spune el, sunt multe centre, ”gen Palatul copiilor, unde se adună foarte mulți tineri, care nu au ce face. Decât să meargă pe stradă să stea să vândă droguri, mai bine merg în aceste centre. Aici se apucă ori de breakdance, graffiti etc. Statul le pune la dispoziție un loc unde să facă toate astea.
Eu când m-am apucat, făceam în fața primăriei antrenamentele de breakdance. După 10 minute venea gardianul, mă lua de picior și mă trimitea acasă. Sau mai mergeam în față la Sala sporturilor, unde era mai retras…”
Aceasta a fost lumea lui Ciprian pentru o perioadă bună de timp. A participat la o groază de concursuri prin țară. Când a văzut că celelalte trupe nu aveau o atitudine tocmai potrivită, a schimbat foia. Așa că a mers în afara granițelor țării. Aici rămâne surprins de ceea ce vede. Era diferit. Vedea adolescenți care dansau într-un stil care-l uimea la cele mai înalte cote. Și-a dat seama că nu poate ajunge la acest nivel. Cu un gând ușor dezamăgit alege să renunțe, decât să lupte pentru ceva ce nu poate atinge. Ciprian e genul de om care ori face un lucru ”ca lumea”, ori nu-l mai face deloc. Din acest motiv s-a și lăsat de dans în favoarea antrenării copiilor și tinerilor pentru gimnastică.
Însă, ce a descoperit din această activitate, pe care-o desfășoară de o bună bucată de vreme? Chiar el ne dezvăluie: ”Antrenez de 13 ani și mi-am dat seama că talentul e egal cu zero. Copilul talentat niciodată nu muncește și nici nu o să muncească. Înainte, am avut o fetiță dintr-o familie de țigani, dar cu părinții foarte de treabă și ne-am înțeles foarte bine. Dar ei nu-i plăcea deloc să muncească. A fost prima fată care a luat medalia națională. A fost primul sportiv care mi-a adus o medalie națională pentru mine ca antrenor. 2 ani a luat medalii. La 9-10 ani gimnastica e ușoră, dar de la 11 ani dacă nu începi să muncești… apoi când a început să dea de greu, s-a lăsat.
Până la 9 ani muncești din joacă. De exemplu, una dintre fete, Iulia, era un copil nici foarte talentat, dar nici foarte muncitor…o cale de mijloc. A avut niște calități, iar noi ca antrenori am reușit să le dezvoltăm și să o facem să fie o gimnastă bună. Deocamdată. Acum e la lot și vom vedea ce va fi mai departe.”

De asemenea, i s-a propus de 2 ori să antreneze lotul, dar a refuzat. De ce? Simplu. Pentru că nu a vrut. Preferă să rămână pe ”felia” lui. 30% din antrenamentul total e cel mental. Acesta poate fi și un secret al succesului. Ciprian îl aplică deja și se pare că funcționează.