„Sunt pasionat de Dacia, în special de Dacia 1300, poate dintr-un motiv banal. Părinții mei au avut una și toate amintirile mele, toate plimbările și toate intervențiile mele, când eu conduceam mașina la vârsta de 12-13 ani, au avut aceeași direcție: Dacia 1300.

Mi-a părut extrem de rău când părinții au dat-o la fier vechi. Mi-am pus în minte că orice aș face, mie îmi trebuie o Dacia 1300. Când m-au auzit prietenii, ‹Măi, tu ești nebun. Ce-ți trebuie ție ? Nu ai mașină?›. Și zic: ‹No, bine! Lăsați, că vedem noi!›”

A lucrat apoi în vara lui 2010 sau 2011, ca vânzător de înghețată pe bicicletă. Și-a propus să strângă bani pentru a-și lua mașina mult dorită. „Am strâns bani, bineînțeles, și am dat anunț în ziar. Și spuneam în felul următor: ‹Cumpăr Dacia 1300, întreagă etc.›.

Voiam un anumit model, nu din cele noi și mă sună o bătrânică. Îmi spune că are o Dacia 1300 și că nu a circulat cu ea de 20 de ani. Mă gândeam că cine știe ce mașină putredă are… aveam experiență deja, că au fost care m-au sunat și aveau tot felul de mașini ruginite.  Dar am zis să mă duc să văd ce fel de mașină are până la urmă.

Apoi acolo, o curte mică, plină de vegetație, și întreb unde-i mașina. Zice: ‹Drept în față, în garaj!›. În fața lui era un copac și îmi spune că pot să intru  pe lângă, dar nu poate scoate mașina până nu taie copacul. Intru în garaj și trag husa de pe ea. Și mă lovește o sclipire-n ochi: mașina arăta ca nouă, bine întreținută, numai că de 20 de ani nu a mai umblat cu ea. A lăsat-o acolo pentru că soțul era bolnav și nu mai avea putere să conducă.

Acum, să văd cum fac. Mi-a cerut 1500, eu i-am dat 1000, că aveam deja banii strânși. Acum era partea cealaltă: cum tăiem copacul? Și ne-am pus acolo, eu cu bătrânul și bătrâna, de am stat o zi ca să-l tăiem. Am nivelat tot și am scos afară minunea. Măi, și când o văd cum arată… parcă era scoasă de pe bandă, numai că era murdară 🙂

Am dus-o acasă, am înmatriculat-o și am ieșit cu ea. Și aveam o senzație pe stradă…toată lumea se uita la mine. Mă întrebam de ce, oare chiar așa rău arăta mașina? Și la un moment dat am oprit și au venit niște tineri la mine. Mi-au cerut voie să facă o poză cu mașina și îi întreb: ‹Dar de ce vreți voi totuși să faceți poză?›. Și zice unul dintre ei: ‹Măi, n-am mai văzut în viața mea așa o mașină, o Dacia 1300 faină!›

Și mi-a venit o idee: să mă înscriu pe niște forumuri, că caut, să văd ce discuții mai sunt. Aflu că nu sunt singurul bolnav de Dacie din țară, mi-am găsit câțiva prieteni din Satu Mare și am ieșit cu mașinile, le-am mai expus în oraș… Și am pus pe internet un filmuleț cu prezentarea mașinii, cum găsit-o și mă contactează un domn din Polonia.

Îmi scrie într-o română stâlcită că are și el mai multe mașini Dacia 1300 și că ar vrea foarte mult să ne întâlnim. Vine la Satu Mare. El și cu prietenii lui au venit cu 3 Dacii. Ei au înființat în Polonia, înainte de mine, clubul ‹Drum bun›.

Îmi spune că i-a plăcut excusia prin țară, am mai discutat, ne-am mai întâlnit și îmi propune să colaborăm. Anul trecut în septembrie am avut o deplasare. Ne-a invitat la un eveniment de-al lor,‹ Întâlnirea Daciilor› la Cracovia.

Am mers cu 2 prieteni; a fost cel mai frumos drum din viața mea, să simți Dacia 1300 la 500 de km dus și 500 întors, plus ce-am făcut pe-acolo, cam 2000 de km în total.

Pe mine m-a marcat întâlnirea aia pentru că mă simțeam ca acasă. Am nimerit pe o stradă românească în Cracovia și doar dacă te uitai la numărul de înmatriculare de la mașini, îți dădeai seama că ești în Polonia, în rest, muzică românească, oamenii vorbeau limba română.

Aveam impresia că timpul s-a întors. Am făcut 500 de km, dar parcă tot în Satu Mare eram. Am luat apoi locul 2 la un concurs de eleganță și mi-a venit o idee. Dacă tot iubesc așa de tare România și Satu Mare, că aveam o atracție mai mare spre el, ce-ar fi să organizez și eu o ediție în oraș?”

Și cu ajutorul Consiliului Județean a reușit să organizeze întâlnirea cluburilor ‹Drum bun› și a înființat cu ocazia asta o filială în Satu Mare. „I-am chemat pe polonezi, au venit vreo 40, și am făcut o întâlnire de 3 zile cu muzică românească, mâncare românească și poloneză…un chef polono-român, dar și ucrainean, că am avut și de acolo invitați, pe cinste”.

[mashshare]