„Unde-s mulţi puterea creşte şi povestea nu s-opreşte”~Echipa Zig Zag prin România

Uite aşa, înarmaţi cu această idee, continuăm călătoria prin toate judeţele ţării!

Ah, mai este o idee preţioasă pe care am învăţat-o de curând de la Raluca, o elevă de 17 ani din Drobeta-Turnu Severin.  Se numeşte „De ce nu?”.  Îţi explicăm imediat. Dar mai întâi avem…

Un mesaj pentru tine la început de an

În 2016, ne-am propus să îţi oferim noi „pietricele colorate” de prin România adunate.Ce „pietricele colorate” ?

Nimic complicat.

Sunt poveşti de viaţă ale românilor pe care îi întâlnim, principii, momente şi experienţe….Dar şi…. locuri vizitate, păţanii şi învăţăminte din urma acestei „nebunii frumoase” începute pe 16 august 2014, în judeţul Botoşani.

Un lucru e sigur! Din fiecare întâlnire sau întâmplare vom învăţa ceva.

Experienţa de până acum ne spune că români din toate straturile sociale ne pot fi mentori într-o anumită privinţă. Înţelepciunea acumulată de ei, pe propria piele ne îmbogăţeşte, ne ajută să creştem ca oameni şi să trăim o viaţă mai bună.

Acest tezaur de experienţe ne conduce la…responsabilitate!

Da, responsabilitatea de a da mai departe cele aflate.

Pas cu pas, sub diverse forme îţi vom aduce poveşti şi materiale… care să te inspire, să te informeze, să te bucure sau să te facă să-ţi pui întrebări noi despre tine şi ţara în care trăieşti. Sau poate chiar „să te scoată din sărite”. 🙂

Cine suntem noi să facem asta? Cumva om fi vreo ceată de „cărturari” iluminaţi ?

În nici un caz. Suntem tineri (cu vârste între 21 şi 29 de ani) şi până la urmă oameni…cu defecte, vulnerabilităţi dar şi calităţi. Rămânem în continuare „studenţi ai vieţii”.

De ce nu?

…ne-am spus la un moment dat. Când arunci o piatră într-un lac, nu ştii niciodată până unde ajung cercurile…Nu ştii ce suflet este influenţat de experienţele tale, exact atunci când are mai mare nevoie. Drept urmare, verbele care ne vor ghida acţiunile în 2016 sunt „a învăţa” şi „a dărui”.

Poate te întrebi ce rol ai tu, cel/cea care ne citeşti în toată povestea asta?

Tu vei primi toate „pietricelele” noastre colorate. Atât din judeţele prin care am fost recent cât şi din cele ce urmează (Dolj, Gorj, Hunedoara, etc.).

Acţiune!

De aceea, îndemnul nostru pentru tine este să fii proactiv/ă. Dacă îţi plac, distribuie-le mai departe, vorbeşte despre ele, comentează-le.

Dacă nu îţi plac, comentează-le şi mai tare! 🙂 Astfel, noi vom şti ce putem face diferit, ce putem îmbunătăţi ca pe viitor să primeşti pietricele colorate şi mai bune.

Eşti gata? Să trecem la treabă!

Îţi spuneam, la începutul articolului, că o idee a unei eleve de 17 ani ne-a dat „tonul” în 2016.

De ce nu? 

O întrebare simplă care îţi zgândără curiozitatea şi spiritul creativ din tine! Aceasta este filosofia „complicată” după care se ghidează, Raluca. În cele ce urmează îţi vom arăta prima pietricică colorată din 2016, povestea ei.

Ce poţi face, la 17 ani ?

Raluca Constantin nu se poate lăuda că este cel mai bun elev al Colegiului Tehnic „Decebal” din Drobeta Turnu-Severin, dar nici măcar nu își propune asta. La 17 ani, este liderul elevilor, îi place să gătească, să joace volei și fotbal și își asumă rolul de voce a tinerilor. Pentru ea, lucrurile astea fac mai mult decât nota 10 pe linie.

Un om de nădejde

Raluca are cheia de la clasa în care elevii fac întâlnirile din cadrul clubului Impact. Tot ea e omul de bază al directorului, din rândul elevilor. Ea e vocea lor, e omul de legătură între profesori și elevi. Nu se străduiește neapărat să fie cea mai bună din școală, ci să învețe cât mai multe lucruri.

„Eu mă bazez mai mult pe creativitate, pe logică. Iau notele pe ce prind din clasă, că nu învăț acasă. Decât să stau să tocesc după aceea, mai bine sunt atentă la ore. Acasă mai am grijă și de surorile mele mai mici. Una de 14 ani și două de 13”, povestește fata.

O poveste nu tocmai veselă

Primul an de viață și l-a petrecut într-o casă de copii, apoi a fost luată în grijă de o familie mai în vârstă din Orșova. A stat acolo până la 9 ani, când fata care îi era ca soră și-a găsit o rudă apropiată și a ales să plece. Raluca n-a vrut să se despartă de ea nici în ruptul capului, așa că au fost luate la pachet de o familie din Schela, de lângă Drobeta Turnu-Severin.

Roata se întoarce. O lecţie despre recunoştinţă!

Despre cuplul din Orșova spune că sunt bunicii ei și are numai cuvinte de recunoștință la adresa lor. „Dacă nu erau ei, cine știe unde eram acum”, spune fata. „Mami și tati” de acum sunt oameni de toată isprava. „Îmi cumpără tot ce am nevoie, nu îmi lipsește nimic”, zice Raluca.

Așa că din bursa de merit pe care o primește semestrial, ea le cumpără surorilor ei cadouri de sărbători. „Eu n-am nevoie de banii ăia, și dacă tot îi primesc, de ce nu?”, spune ea cu naturalețe.

Noi uşi se deschid

Pe acest „de ce nu?” s-a bazat și când a învățat să taie pui (la care adaugă și „Dacă rămân singură și trebuie să mă descurc?”), să bată toaca, să tragă clopotul, să facă ciorbă și prăjituri, să joace volei și fotbal, să participe la cursuri de jurnalism, să împletească brățări, să iasă la tablă la matematică. Chiar și atunci când nu știe prea bine.

„Mi-am dat seama că trebuie să înveți de toate că nu știi când îți folosesc. Așa că de ce nu?”, accentuează eleva.

Cât de departe poate merge curiozitatea?

Acest „de ce nu?” a mers și mai departe, până la vorbitul în fața a 100 de elevi, la ora pentru democrație, și discutat la aceeași masă cu autoritățile din Drobeta Turnu-Severin. Raluca se implică în toate proiectele care ar face relația dintre tineri și autorități să fie mai bună, de aceea a și făcut pagina de Facebook „Vocea Tinerilor Severineni”.

Recent, Colegiul Tehnic Decebal din Drobeta Turnu-Severin a câștigat locul 2 pe țară, din cele 195 de proiecte participante la Workshopul de la București, în cadrul proiectului „Practica Teoria”. Raluca a făcut parte, desigur, din echipa care a reprezentat orașul, așa că se mândrește cu rezultatul obținut. Se bucură și de banii pe care îi va primi drept recompensă și îi va păstra cu sfințenie pentru facultate.

Ce aduce viitorul?

Raluca se zbate pentru elevi, se implică în proiecte și în activități. Își ajută colegii, profesorii și părinții de împrumut, iar viața are grijă de ea. Este liderul Clubului Impact din Severin și preşedinta Consiliului elevilor din şcoala sa. La vară Elveția va primi în vizită unul dintre copiii minunați ai României. 🙂

Raluca ne-a inspirat cu energia şi povestea ei de viaţă. Mai ales acum, la început de an ne dă tonul cu sloganul ei: De ce nu?  

Sunt lucruri pe care în 2015 n-am avut curajul să le facem. Sau am crezut că suntem prea ocupaţi cu „treburi urgente”. O săritură cu paraşuta ar fi unul dintre ele. În 2016, schimbăm foaia! 🙂

E rândul tău: Ţi-a plăcut povestea Ralucăi? Pentru ce lucruri vei începe anul acesta să spui: „De ce nu? „.

Lasa-ne un comentariu, mai jos, cu gândurile tale!

Ps: Îi mulţumim colegei noastre voluntare, Oana Racheleanu, din Bucureşti, pentru că a scris povestea Ralucăi.