Domnica Trop

Domnica Trop -„Ciocârlia” din Munţii Mehedinţiului

Cu un glas rar întâlnit în România sau chiar și în Europa, Domnica Trop este izvorul de apă vie a originilor noastre în materie de muzică.

Nu i-a plăcut să-și părăsească locurile natale pentru o perioadă îndelungată…Totuşi, reprezentanta folclorului oltenesc a avut numeroase colaborări  cu artiștii populari de renume.

A obținut premii importante, precum Premiul Special pentru Autenticitate la Festivalul „Maria Tănase” în 1973 sau Locul I pe ţară la Festivalul „Cântarea României”  din 1979.

Îi suntem recunoscători lui Dan Liuț din Bocşa, Caraș-Severin pentru că ne-a pomenit de marea doamnă. Te invităm  să „ascultați” frumoasele povești pe care doamna Trop ni le-a împărtășit.

”Of, Doamne, dacă m-aș mai naște o dată…”

Prima ieșire pe scenă

Născută în Cracova și crescută în comuna Isverna din județul Mehedinți, Domnica Trop ne spune cu modestie că a început să cânte de când era mică și mergea cu oile și caprele la câmp.

Deși pe scenă și-a început activitatea de la 19 ani, prima oară când a fost chemată la București împlinise frumoasa vârstă de 27 de ani.

Își amintește cu zâmbetul pe buze cum în timpul unui concert din anii ”70, ghidat de dirijorul Paraschiv Oprea, ea i-a spus:  „ Nu mai dați așa din mâini, că mă încurcați!”.

Ne-am amuzat grozav și am admirat-o în tăcere pentru curajul și momentul amuzant pe care l-a creat, răsfățându-ne în același timp cu delicioasele ei foi cu miere.

O moştenire de care să fim mândri

Apoi am aflat că draga doamnă a cântat în lungul și în latul țării, lăsând ca avere spirituală porturile și poveștile sale la Casa –Muzeu Domnica Trop din cadrul Muzeului Arhitecturii Populare Curtișoara, aflat la o distanță de numai  13 kilometri față de Târgu-Jiu.

Nu s-a ferit nici să-și dăruiască melodiile și să-i învețe pe alții să cânte cu drag versurile sale, născute din dragoste față de țară și folclor. Ceea ce artista populară a învățat de una singură, fără teorie și școli înalte, a dat înapoi lumii care a apreciat-o și i-a fost alături.

Doamna ne-a mărturisit că niciodată cântatul nu i-a adus greutăți, ci i-a oferit prilejul de a împărtăși, de a călători și de trăi în armonie cu ceilalți.

„Să rămâi curat la inimă. Dumnezeu e deasupra și îți ajută!”

În prezent, la rotunda vârstă de aproape 80 de ani, doamna Domnica Trop este încă invitată la diverse evenimente din țară.

Am rugat-o să ne cânte și nouă ceva, dar pentru început ne-a ales să să ascultăm discul. În timp ce ne-am desfătat auzul cu zâmbetul pe buze, o rudă de-a dumneaei a început să îngâne un pic  din versuri…

Aşa am înțeles că talentul s-a conservat tare bine în familie!

,,Marie, Marie, ia spune tu mie

Ia spune tu mie

Care floare-n floare noaptea pe răcoare

Floarea spinului și cu-a dorului”

Și să mor când oi vre’eu

Ne-am cutremurat și ne-a fost tare greu să mai vorbim după asemenea călătorie în lumea muzicală a doamnei Domnica Trop!

Domnica Trop

Prin fiecare inflexiune a vocii se simte cât de mult suflet a pus ea în fiecare melodie, care concentrează parcă o zi trăită!

În ciuda vremurilor adunate întrânsa, doamna cu glas de aur mai cântă ușor și pune accent pe următorul vers ,,Și să mor când oi vre’eu!”. Ce filosofie de viață profundă, pe fundal de fluier strămoșesc! Să-ți duci viața așa cum îți dorești și, la un moment dat, să te lași purtat de nemurire în alte dimensiuni…„Mă mir și eu ce glas aveam atunci!, a spus apoi draga doamnă, cu modestie.

Mai mult, am înțeles că doamna Trop obișnuia să adune doinele și cântecele de horă de la femeile din sat, care pe vremuri veneau la dânsa. Întrebând-o de ce le-a memorat pe toate, ea mi-a răspuns: „Mii mi-era drag să cânt!”, astfel încât nici nu le-a mai ținut șirul, iar azi nu știe câte cântece a învățat.

– Dacă ar fi să ne dați voie să folosim o bucățică de melodie, care ar fi aceea?

S-o legat mândră legat,

S-o legat de noi, de-un drag

Ca pasu-l iubea, ca pasu-l iubea

Pasu’iute e fasui,

Are și el rostu’lui

Că crește ca un nuc

Înflore’și face bob

Da’noi n-am avutnoroc

Da’noi n-am avutnoroc

Sâ fim amândoi pe-un loc,

Sâ fim amândoi pe-un loc.

Hai mândră pi deal în sus

C-o făcut fasuiu ‘ fus

Șî arajinu-i apus,

Șî arajinu-i apus.

Hai mândră să-i arajim,

Hai mândră să-i arajim

Și-amândoi să ne iubim,

Și amândoi să ne iubim!

  • Săru’mâinile, mulțumesc! Foarte frumos! Și cum se cheamă cântecul?
  • Foaie verde matastas, S-o legat neică, legat!

Și cum se nu te simți binecuvântat de o asemenea întâlnire? Vorba aia, cine n-are bătrâni, să și-i cumpere! Mai ales bătrâni cu dar și înclinație către astfel de lucruri frumoase… Ne-a fost tare greu să plecăm din casa dumneai, dar ne-am despărțit cu inima împăcată că am avut șansă să o cunosc și să o prind în viață.

Așa că dragi culegători de folclor și momente memorabile, dacă aveți drum prin comuna Isverna,nu ezitați să vă opriți la poarta doamnei Domnica Trop, unde veți avea parte numai de grai dumnezeiesc, prajituri bune și vorbe înțelepte!

Ce părere ai despre viaţa şi activitatea Domnicăi Trop? Ce te inspiră din povestea ei ? Ce alte voci ale folclorului oltenesc trebuie să cunoaştem ?( mai avem judeţele Dolj, Olt, Gorj şi Vâlcea)

Gândurile tale vor face ca zicala călătorului să fie şi mai puternică: Unde-s mulţi puterea creşte şi povestea nu s-opreşte! 🙂

Alexandra Ceornei

Alexandra Ceornei

Timpul se dilată scriind. Poveștile sunt bucăți din aluatul spectaculos al ființei.

Mă numesc Alexandra Ceornei și îmi place să cresc prin cuvinte. Am ieșit la lumină în ’91. De când am învățat că trăirile pot fi păstrate, am început să scriu pe tot felul de bucăți de șervețele, caiete, bilete de autobuz, jurnale și spații virtuale. Am terminat Facultatea de Știința și Ingineria Mediului din nevoia de pragmatic și cunoaștere științifică. În prezent sunt masterandă, călătoare și mereu entuziasmată de viață.
Alexandra Ceornei