Masculin versus feminin. Ce le leagă?

Iubirea… Eu m-am născut din iubire pentru o cauză nobilă. Străbat lumea, îi aflu misterele și parcă tot mai rămâne ceva greu de atins, de înțeles.

Ca să îmi liniștesc un pic mintea, am ales să ascult cântecul naturii. Natura îmi oferă în orice clipă răgazul de timp de care am nevoie pentru a găsi răspunsuri. Un paradis verde-colorat, Grădina Botanică de la Macea îmi crea un mediu propice meditației. Îmi încânta nasul cu miresmele florale, purtate de vânticelul călduț de sfârșit de primăvară. Operele de artă, adierea copacilor și coloratura deosebită, îmi clăteau ochii. Trilurile de păsări și foșnetul frunzelor, alături de dansul adierilor de petală, îmi mângâia urechile. M-am lăsat hrănit de toate…
La un moment dat, prin iarbă, surprind o scenă de bătaie. Mișcările bruște ale firelor verzi îmi atrage privirea. Din câte se părea, un gingaș fluture se agita prin aer, în timp ce o titanică radașcă cutremura pământul.
– Vino joș, laș-o! se auzi vocea de oțel a radașcăi. Te omor în bătaie!
– Te rog, renunță! îi răspunse gingaș, aproape ireal, fluturele.
Radașca făcu un salt puternic în aer și aproape o prinse de aripi. Fluturele, cu praful ei vrăjit, îl ținea cât putea de departe prin puterea luminii și a gândului. Radașca, doar cu forța lui brută, penetra peste câmpurile de protecție ale fluturelui numai să o prindă și o bage în pământ.
– Radașcă, popoarele noastre nu vor trăi nicicând în armonie dacă tu continui cu acest comportament arogant.
– Oo, dragă Fluture, răspunsul la dilema ta e simplu: respect regulile sau pleacă de pe acest pământ!!
– Regulile voastre sunt absurd și inutile. Nu transmit nici cea mai mica notă de uni…
Și nici nu încheie a spune unitate, că radașca profită de momentul său de putere ca să o ia prin surprindere cu un ciot de lemn. Lovită, fluturele cade la pământ. În momentul acela, determinant pentru cei doi, fluturele scoate la suprafață ultimul ei scut de apărare. În pașii încordați și în furia radașcăi, fluturele își întrerupe emoțiile și, față de radașcă, manifestă maxim de admirație și dragoste. Chiar deasupra fluturelui, radașca se oprește pentru o clipă și ceva se schimbă în starea lui. Privește fluturele, iar ochii săi fermecători și rochița din flori parcă devin cele mai frumoase lucruri dimprejur.
Fluturele profită de moment, se ridică și rostește sfios:
– Dragule, vrei să creezi Spațiul de Iubire cu mine?
– Fluture… Ești… frumoasă. Și vreau ca, împreună cu tine, pentru frații și surorile noastre să creem o casă plină de armonie.
Cei doi s-au luat de mână și au pătruns printre firele de iarbă dispărând de sub privirea mea.

Grădina îngâna o melodie de dragoste aproape perceptibilă. Am înțeles că în diferențele de energie a celor doi, Iubirea tot i-a putut uni. Am continuat să privesc la acest gând lăsându-mă purtat pe valuri de petale, miresme și vânt…