A fost o ploaie torențială peste satul Snagov și de câteva minute s-a oprit. Poți să simți mirosul curat de iarbă udă și să vezi cu ochiul liber, cum picăturile curg la vale de pe bujorii înfloriți din grădină.

Ne-am cazat de câteva ceasuri la Grădina Vlahiia, un loc recomandat de prieteni și apropiați. Un loc pe care abia așteptam să îl descopăr cu ochii mei.

Când scriu aceste rânduri este deja ora două noaptea. Nu am somn pentru că acest loc mă ține trează.

Citesc din cartea pentru „adormit părinții”, pe care am găsit-o în camera noastră:

…În zilele noastre nimeni nu mai ştie cum îl chema pe prinţ sau pe tânărul povestitor, dar undeva în apropiere de Bucureşti există şi astăzi un sat numit Grădina Vlahiia. La intrare se vede o fântână care este adusă parcă de pe alte meleaguri, lângă ea este un restaurant mare care este poate ridicat tocmai cu banii prinţesei. Iar aproape de el este o bisericuţă de lemn…

Nu de puține ori, mi s-a confirmat faptul că unicitatea unor locuri este dată de o dorința interioară care arde, amintirea cuiva drag sau dragostea față de frumos.

Asta face ca din dorința de a aduce amintirea bunicilor mai aproape de inima lui, Cristian Dumitrescu a ridicat, pe terenurile care cândva erau pline de lucernă și cereale, un sat în miniatură care îți intipărește în minte, imaginea bunicilor care stau și te așteaptă pe prispă.

Uite, vezi terenurile acestea? Într-o zi, voi construi un complex de vis care să reprezinte cât mai bine cultura tradițional românească. 

Așa s-a întâmplat că peste câțiva ani, apare acest sat cu ale sale alei pietruite, case maramureșene aduse, bârnă cu bârnă, din Ținutul Bârsanei.

Tot aici vei găsi un muzeu al țăranului și o copie a bisericii dintr-un lemn din județul Vâlcea, ferma cu animale, grădini cu zarzavaturi și multe obiecte tradiționale românești, așezate la loc de cinste.

Ani de zile, Cristian Dumitrescu, a locuit în Canada unde a urmat o carieră de succes în domeniul IT, lucrând cu calculatoare în anii 80 când proiectarea pe calculator era abia la început. Mulți ani s-a împărțit între Italia și România, apoi când a decis să se oprească alegând să se stabilească pe meleagurile românești.

În această Grădină se împletesc toate firele vieții mele, de la valorile tradiționale românești, deprinse în Făgărașul copilăriei, la influențele culturale asimilate în Canada și Toscana, spune Cristian Dumitrescu.

Tihnă. Roade. Omenie: sunt cuvintele care ne întâmpină la intrare în Grădina Vlahiia.

Și exact asta și transmite!

Lumina focului din șemineul și becul de la intrare fac o lumină obscură în cameră, așa cum îmi place să văd înainte de culcare. Este sentimentul de veghe pe care îl am, încă din copilărie.

Acest loc este o mașină a timpului, iar ea mă duce în casa bunicilor de la țară.

Tot timpul petrecut aici a fost ca un ritual pe care îl merit după zile întregi de muncă. Un ritual pe care și tu îl meriți și pe care te îndemn să îl descoperi în tihnă.

Cu drag de călătorii și locuri autentice, te invit la Grădina Vlahiia!

Cosmina din Zig Zag prin România

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)