Până și zeii mai uită – Lacul Tauț

În vremea când vântul abia începea să bată pe aceste meleaguri, zeii aveau o misiune destul de dificilă. Trebuiau să stabilească legile după care să se desfășoare viața pe pământ. Aceștia s-au adunat cu toții într-un singur loc, pe o pajiște verde lângă o apă adâncă și au început să discute. Vântul sufla lin prin pletele acestora, care străluceau în lumina tânărului soare. O lumină puternică și caldă venea din înaltul cerului parcă transformând suprafața apei într-o oglindă de cristal.

Discuțiile au durat atât de mult că la un moment dat, însuși soarele a obosit și a decis să meargă la culcare. Zeii au rămas însă, neținând cont de întunericul care îi înconjura. După un timp, soarele a revenit, fiind curios să vadă ce mai propun zeii. Așa a apărut ziua și noaptea. De trei ori a plecat soarele la culcare până să termine zeii de stabilit legile vieții pământenești.

Atunci, înainte să apară oamenii, au stabilit ca acestea să fie transmise altor vietăți prin viu grai. În următoarea clipă, fiecare zeu s-a întors la treburile lui. Mai aveau multe de făcut pe acest pământ. Unul dintre ei a rămas în acel loc. Se temea ca trecerea timpului să nu schimbe legile stabilite de ei și le-a impregnat pe luciul apei. În felul acesta, atunci când apare o nelămurire sau uită vreo lege, zeii să poată veni aici și să vadă forma originală a legilor. A dat un nume apei și s-a întors la treburile sale. De atunci, acea apă se numește Lacul Tauț.

[mashshare]

ZiggY

Secretul lacului și porcarul răbdător

Printre hanuri, mori de apă și ruine de cetăți tot să te plimbi. Mâncarea e bună, hangițele frumoase și poveștile sunt pline de tâlc. Aventurile, legendele și poveștile de speriat copii sunt la tot pasul. Mi-e mai mare dragul să îi ascult pe cei din Țara Zărandului și să mă plimb pe aceste meleaguri. Dealurile înverzite, copacii bătrâni și cerul senin îmi sunt cele mai bune călăuze.

Stăteam liniștit la un han și discutam că un om care a călătorit mult. Era șeful porcarilor de pe aceste meleaguri. În fiecare zi bătea drumurile când în sus, când în jos cu diferite treburi dar mereu trăgea pe la acest han. O fi având vreo legătură mai strânsă cu hangiul, bănuiam eu. Stând noi și povestind așa despre locurile pe unde am mai fost, se oprește și mă întreabă:
– La Tauț ai fost?
– Nu, ce e acolo?
– Ziggy, prietene, trebuie să mergi acolo. O să găsești un lac limpede și liniștit cum nu ai mai văzut. Bătrânii satelor spun multe povești despre el. Cică ar fi un secret ascuns de zei care poate fi văzut pe luciul apei atunci când vântul stă în loc.
– Și care e secretul Lică? întreb eu aproape râzând.
– Nu râde Ziggy, e cât se poate de serioasă treaba. Eu nu am văzut nimic dar sunt unii care au avut mai mult noroc. Aceia nu știu ce mama lor au văzut acolo că duc o viață mul mai bună. Parcă s-au îmbogățit peste noapte, zici că i-a lovit norocul.
– Păi cum așa Lică, ce să fie acolo?
– Tare aș vrea să știu și eu. Trec des pe acolo dar mereu bate vântul și nu știu cum să fac să îl opresc. Dar nu mă grăbesc, într-o zi o să mă lovească norocul și pe mine. Știi vorba aia, cu răbdarea, treci și marea!
– Așa e, timpul are toate răspunsurile.
– Bine zici, Ziggy! Eu te las, îmi lipsesc niște porci din turma de peste deal. Trebuie să rezolv problema asta azi. Te salut!
– O zi veselă, Lică!
Cu gândul la secretele acelui lac am pornit la drum. După câteva ore bune de mers eram pe un deal din apropierea lacului. Vântul adia ușor printre florile albe și soarele strălucea cu putere. Speram ca lacul să fie liniștit si vântul să se oprească. Ajung pe malul acestuia și privesc întinderea de apă limpede. Mici valuri își făceau apariția și se întindeau leneșe pe malurile înverzite.

Am stat până spre jumătatea zilei dar se pare că zeii nu vor ca eu să aflu acest secret încă. M-am ridicat și am plecat deși mă gândeam că ar fi trebuit să am mai multă răbdare. Sunt sigur că într-o zi, secretul ascuns aici îmi va fi dezvăluit.

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)