Unul dintre satele brașovene cu un potențial turistic uriaș este satul Racoș, aflat în nord-estul județului. În doar câteva ore am bifat patru obiective turistice, patru locuri deosebite care ne-au impresionat cu adevărat. La intrarea în comunitate, ne întâmpină panouri informative și un bun venit în limbile română și maghiară.

Aruncând un ochi pe hartă, descoperim că doar unul din obiective se află în interiorul așezării, iar pentru celelalte e nevoie să părăsești puțin vatra satului. Primul obiectiv, aflat pe artera principală a satului Racoș, e Castelul Sükösd-Bethlen (construit în 1664), o clădire cu parfum medieval, în curtea căruia am găsit câțiva copii care se jucau cu mingea. Edificiul este înconjurat de ziduri de piatră, în fiecare colț existând câte un bastion circular, întocmai ca în filmele care descriu perioada Evului Mediu.

În trecut, se pare că apărarea acestui castel se făcea prin intermediul unui șanț adânc de apă, iar intrarea se realiza doar printr-un pod mobil, exact ca în cazul Cetății Rupea. Începuturile acestui castel se leagă de personalitatea contelui maghiar István Sükösd, iar denumirea de Bethlen e preluată de la un ulterior moștenitor, care mai repară și extinde clădirea. Castelul a fost construit pentru ca proprietarii să locuiască aici, în luxul vremurilor. Nu același lucru se întâmplă în timpul regimului comunist, când este folosit ca depozit agricol.


Următoarele atracții turistice sunt marcate cu indicatoare și ceea ce facem e să urcăm pe dealul din nordul localității. Observăm în drum cum o formațiune gigant și de culoare roșu-brun domină și se evidențiază în peisaj. După ce coborâm din mașină și înaintăm rămânem aproape fără cuvinte, cu gura căscată și câte un „Doamne, cât de fain e! Eu nu am mai văzut așa ceva!”. Vulcanul stins din Racoș înseamnă mai mult decât partea aceea superioară care se observă din zare. Înconjurând la pas toată valea aceea, ne-am dat seama că la propriu și la figurat suntem mici în fața unor astfel de minunății ale naturii.

Un ansamblu de culori defineau acest spațiu al vulcanului: negru profund, galben lutos, roșu aprins, gri. Și pe lângă partea aceasta mai puțin vie, din loc în loc, au crescut ierburi diverse, care însuflețesc acest teritoriu al cenușii și al zgurii.. Și nu uităm de fluturi – te înconjoară câte unul, în timp ce vrei să cuprinzi tot ce vezi într-o panoramă. Materialul vulcanic a fost folosit în construcția câtorva clădiri din zonă, atât Cetatea Rupea, cât și Castelul din Racoș au fost construire cu piatră ponce sau tuf vulcanic din acest loc.

Minunățiile geologice din zonă nu se opresc aici, căci zona Racoș surprinde prin unicități. Coborâm spre Lacul de Smarald, care are o poziție ascunsă. E înconjurat de formațiuni de bazalt și are o culoare verde-albăstruie. În trecut, aici a fost cariera Brazi, în fapt, o căldare gigant care a permis strângerea apei, care a și fost numită „Lacul de Smarald”. Pentru cei care știu tainele înotului, pot veni să se răcorească aici, înotul e permis, dar cunoscătorii afirmă că e destul de adânc.

La aproximativ 600 de metri, în partea opusă lacului, la fel de ascunse, găsim coloanele de bazalt. Cu un aspect mai minion, ne-au adus aminte de formațiunile geologice Detunata goală și Detunata flocoasă, din județul Alba. Aceste formațiuni au luat naștere prin răcirea rapidă a lavei vulcanice, având înălțimi între 10 și 15 metri. Peisajul este splendid și chiar dacă reușești să cuprinzi frumusețea locurilor cu ochii, te apucă un regret că nu poți cuprinde cu telefonul sau cu camera tot ce vezi, să poți duce și acasă aceste daruri ale naturii, formate pe locurile acestea în câteva zeci de mii de ani.

În această parte a Brașovului se pare că s-au desfășurat cele mai recente (la o scară geologică, desigur) activități vulcanice din România. Pentru un popor care la auzul cuvântului „vulcan” se îndreaptă doar spre Vulcanii noroioși din județul Buzău, zona Racoș e un loc foarte bun pentru a exemplifica o lecții de geologie, de transformare a mediului înconjurător.

Cu emoții în zig zag,
Nicoleta Felea

Fotografii realizate de Andreea-Elena Acăprăriței