Sâmbăta aceasta se nimerește să fim cazați în Complexul Sâmbăta. Și-am găsit cum să explorăm primul pământ brașovean prin care începem aventura în județul Brașov: pe bicicletă.

Aproape de ieșirea din Complexul Turistic un indicator ne invită să facem dreapta: Mănăstirea Brâncoveanu. Până la intrarea pe domeniul acestui monument, strada e plină de mașini parcate, magazine cu suveniruri și bunătăți din zonă și foarte multe autocare cu turiști. Pelerinii au o țintă clară a vizitei în această zonă: viața părintelui Arsenie Boca – cel mai mare duhovnic român al secolului XX. Aici, la mănăstire, părintele a fost stareț vreme de patru, tot în zonă există și Izvorul Părintelui Arsenie Boca, dar și chilia, construită în piatră, din munții Făgăraș, pe Valea Sâmbetei.

Edificiul religios a fost ctitorit de către domnitorul Constantin Brâncoveanu în 1696. Se știe despre acest domnitor că a fost un apărător al credinței ortodoxe, că a contribuit semnificativ la dezvoltarea vieții spirituale din ținutul românesc, una dintre contribuțiile sale fiind stilul arhitectural al clădirilor pe care le-a construit și care îi poartă numele. Turiștii intră și ies în număr foarte mare. Fiind foarte grăbiți spre rugăciune, uită să privească pictura de la intrare, dar nu o ratează atunci când părăsesc locul. Cum pășești în curtea bisericii, ești întâmpinat de o slujbă audio. Nu știi exact de unde se aude, dar e liniștitor și ți-e drag să te însoțească în toată plimbarea ta prin curte. Pelerinii pășesc întâi în biserica micuță și întunecată din mijlocul curții, apoi trec spre fântână, de unde scot apă și iau cu ei pentru a le da și celor care poate au rămas acasă, iar de acolo obișnuiesc să aprindă lumânările, chiar aproape de ieșire.

Ne conducem pașii pe holurile largi, de un alb izbitor prin care pătrunde apusul soarelui și dăm de o ușă care duce spre exterior. Ne asigurăm că mergem spre ceea ce căutam: lacul din spatele chiliilor. Lumina aproape dispăruse, dar liniștea încă era prezentă și numai peștii mici și gri erau cei care încercau să sperie silențiosul prin salturile lor.

Găsim o altă ieșire, prin lateral și până fotografiază Elena toate detaliile stilului brâncovenesc, rămân să admir coloana de flori care se întinde de la corpul mănăstirii, până la poarta de lemn de la intrare. Levănțica încă mai are inflorescențe, dar cei care fac legea în perioada aceasta sunt trandafirii. Pentru cei care au apreciat florile când au intrat, acum sunt invitați să achiziționeze suveniruri și amintiri cu specific religios, iar pentru asta, magazinul din incinta mănăstirii este unul generos, cu o gamă variată de astfel de amintiri.

Cu emoții în zigzag,

Nicoleta Felea

Fotografii realizate de Elena-Andreea Acăprăriței

Nicoleta Felea
Ultimele postari ale lui Nicoleta Felea (vezi toate)