Mariana Anghel: Atunci când ajungi pe scenă, ai tendința să te simţi oarecum egal cu Dumnezeu, dar trebuie să știi să menții echilibrul!

„Folclorul este profund. În folclor nu auzi cuvintele «te iubesc!», acolo auzi patru strofe și, abia apoi, deduci că spune: «te iubesc!». Exprimarea nu este atât de directă, nu are un efect imediat.”

Când ne-am întâlnit cu doamna Mariana Anghel, ne-am dat seama că am descoperit un om împlinit și fericit. Ni s-a deschis precum o carte pregătită să-i citești amintirile, să-i dai paginile și, la final, să așezi frumos ultima pagină. De mică a îmbrățișat muzica populară și tot ce ține de arta populară românească.

„Părinții noștri ne-au îndrumat, pe mine și pe fratele meu. Talentul meu a ieșit la iveală ușor, ușor, la școală. De ziua mea, când făceam 12 ani, fratele meu mi-a făcut un cadou: m-a înscris la un concurs de muzică populară. Am avut multe emoții, dar m-am descurcat foarte bine”, spune cu emoție Mariana Anghel. După acel concurs, a început să fie și mai activă și să intre în vizorul specialiștilor. De la 15 ani, totul a luat amploare, fiindcă a obţinut numeroase trofee la Festivaluri de Folclor. La 16 ani a debutat în emisiunea „Tezaur folcloric” realizată de Mărioara Murărescu. Multă emoție și intensitate acolo – fiind prima filmare la TVR. Tot atunci a înregistrat prima melodie și a dat primul interviu la Radiodifuziunea Română.

Un an mai târziu, în februarie 1983, Mariana Anghel a câștiga prima etapă din cadrul concursului „Florea din grădină”: „A fost cel mai important concurs din țară și am intrat foarte greu. Am trecut prin foarte multe filtre și era o echipă întreagă în spatele meu. Specialiști în muzică, coregrafi, specialiști în imagine – toți aveau grijă de fiecare gest de-al meu. Atunci am înregistrat prima mea melodie la radio și am dat primul interviu, tot la radio. Concertul pe care l-am susținut atunci când am luat trofeul «Florea din grădină» m-a marcat cel mai mult. Era concurs și era televizat, și era în direct! Erau doar doi concurenți, dar ți se analiza și ultima silabă din versuri. Se punea accent pe latura importantă a folclorului, pe sincretism, adică toate părțile folclorului (literar, coregrafic, muzical, costum) sunt luate împreună, ca un tot. Noi suntem obișnuiți să le separăm, însă ele sunt părți care alcătuiesc un întreg. La întreg trebuie să privim”, îmi spune Mariana. Din energia pe care o emană, atunci când vorbește despre folclor, îmi dau seamă că iubește foarte mult ceea ce face. Fiecare cuvânt este trăit la o putere impresionantă și te farmecă, te trage de mână și te așază printre versuri, costume, poezii și pași de dans. Da, este un întreg.

Te prinzi în horă și… joci!

Mariana Anghel, în cei peste 25 de ani de activitate, nu doar a cântat. A adunat o colecție de costume populare. „În anumite emisiuni, prezint o parte din costume. Aleg câteva tinere frumoase și le îmbrac în costumele mele populare. Este mult mai dinamic așa, când ele sunt purtate, nu doar agățate pe câteva umerașe”, adaugă iubitoarea de folclor. Mai ia o gură de limonadă rece, din care a avut grijă să scoată gheața pentru a-și proteja vocea, și îmi spune că ea ar prefera să poarte costumele populare în fiecare zi. Chiar și pe stradă.

De la costume ajungem la clasificarea zonelor folclorice din județul Hunedoara. „Am cercetat folclorul din zonă. Județul Hunedoara are cinci zone: Valea Jiului, Țara Hațegului, Ținutul Pădurenilor, Zona Orăștiei, Țara Zarandului. Am cercetat folclorul și din alte județe, fiindcă sunt pasionată. Vreau să descopăr diversitatea, să-mi cunosc plaiurile.” La o scurtă căutare pe Internet, descopăr că Mariana Anghel a primit, în anul 1996, premiul Fundației „Ethnos” pentru culegerea și valorificarea folclorului de pe Valea Streiului. Din modestie nu a pus prea mult accent pe asta. Îmi aduc aminte că atunci când a venit vorba de trofee, mi-a spus cu mult calm: „Am luat și niște premii”. Apoi a ales să vorbim tot despre folclor.

Printre alte amintiri, pe care nu se pune praful, fiindcă posesoarea are grijă să vorbească despre ele cât mai des, Mariana îmi spune că, uneori, întâlnește și partea mai puțin frumoasă a meseriei: „Greu îți faci viața personală. Mă duc la biserică și, când intru, toate femeile mai în vârstă se agită și îmi spun cum și pe unde să stau. Ele țin la mine, însă pătrund în intimitatea mea. Nu mă simt confortabil…”, o spune printre suspine silențioase Mariana Anghel. La început, o privesc nedumerit, însă, în scurt timp, mă lămurește:

„Eu niciodată nu am făcut diferență între mine și ceilalți oameni. După părerea mea, artistul este artist doar pe scenă, doar acolo unde își desfășoară activitatea. Când coboară de pe scenă, este un om normal. Știu, atunci când ajungi pe scenă, ai tendința să te simţi oarecum egal cu Dumnezeu, adică «Wow! Câți oameni sunt în fața mea și câți oameni mă aplaudă». Egoul și mândria iau proporții mari. Dar trebuie să știi să menții echilibrul!”, îmi spune Mariana, și, de data aceasta, este mult mai serioasă. Îmi dau seama că odată ce intri în această horă, faci cunoștință și cu laturile frumoase, dar și cu cele mai puțin frumoase. Sunt responsabilități, eforturi și sacrificii.

Pentru prima dată în lume – turneu de pricesne

Atunci când m-am documentat despre viața Marianei Anghel, am descoperit faptul că a adus ceva nou pe piață. Alături de actorul Dorel Vișan și de artistul Ionuț Fulea, și sprijiniți de o echipă care menține ritmul muzical, Mariana Anghel a dat glas cântecelor religioase numite și pricesne. Aceste cântece erau compuse de oamenii simpli, de la țară și cântate în biserică. O întreb pe Mariana și observ cum ochii ei se luminează.

„Mi s-a dezvoltat o dragoste puternică pentru latura spirituală. Acum șapte ani, am creat un proiect pentru Postul Paștelui, fiindcă atunci lumea este mult mai atentă și mai receptivă față de această latură spirituală, față de credință. Au fost turnee fascinante”, astfel curg vorbele cântăreței de muzică populară. Face o pauză pentru a-și aduna energia și pentru a se liniști și mai mult. „Omul are nevoie să-i aducem aminte de legătura sa cu Dumnezeu”, adaugă Mariana. Îmi spune că printre călătoriile sale, și-a dat seama că noi avem ceva special, ceva care doar se simte.

Încă de când ne-am întâlnit, eu aveam o curiozitate. Dacă printre toate acele costume sau prin toată opera folclorului românesc există un element comun. Mariana Anghel este omul potrivit care mi-a răspuns la întrebare: „Prin toată varietatea de care dispune folclorul românesc este ceva ce ne diferențiază de toată lumea. Fie că este la vedere sau nu, fie că este în căciula bărbatului sau prin ia femeii, acel ceva există. Alături de toate straturile de țesătură, care dă o energie impresionantă și din care noi extragem toată seva, este și un mic obiect care cultivă patriotismul nostru. Elementul comun este tricolorul. El nu lipsește, chiar dacă nu se vede”, îmi răspunde Mariana Anghel. Recunosc, m-a ținut în suspans, dar, la final, mi-am dat seama că și eu am acest element. Cred că și tu îl ai. Nu îl port la vedere, dar este adânc înfipt în suflet, acesta mi-e simbolul dat la naștere. Un roșu, un galben și un albastru.

Cu drag de Zig Zag,