Un mausoleu impunător și impresionant, construit în cinstea celor 38450 de eroi ai Armatei Române care și-au pierdut viața în timpul luptei de la Mărăşeşti, pe lângă care am trecut de nenumărate ori fără să ne oprim. Căci străjuiește pe drumul ce leagă Focșani de Adjud iar astăzi, pentru noi, are o altă semnificație deoarece i-am vizitat interiorul și i-am ascultat povestea.

Practic cea mai importantă confruntare militară la care armata noastră a luat parte de-a lungul primului război mondial, a cărei victorie a marcat pasul decisiv al constituirii statului național și unitar din 1918. Locul nu a fost ales întâmplător deoarece chiar în acest loc Eremia Grigorescu a lansat cea mai importantă ofensivă din timpul Bătăliei de la Mărășești cu care a reușit să zdrobească apărarea austro-germană și datorită altitudinii de cota 100 ceea ce se putea observa extrem de bine linia frontului Bătăliei de la Mărășești.

În perioada 1923-1924 s-a finalizat partea inferioară a mausoleul, apoi a urmat o perioadă de criză economică ceea ce a făcut ca fondurile să fie indisponibile pentru această construcție, ulterior s-au reluat lucrările în perioada 1936-1938, an în care s-a realizat inaugurarea acest mausoleu.


Cele mai importante personalități din acea perioadă precum: Carol al II-a, Regele Mihai al României, prim ministru Miron Cristea au contribuit la înfăptuirea mausoleului.

Actul de constituire al mausoleului se află la intrare, unde sunt inscripționate personalitățile României din acea perioadă care au contribuit la construirea acestui loc.

Criptele mausoleului sunt impresionante. Aici au fost înmormântați 5073 ostași români (cei cunoscuți sunt înmormântați în cripte individuale pe 18 coridoare unde sunt menționate numele și gradul din Armata Română și Unitatea Militară din care făceau parte) și cei necunoscuți înmormântați în criptele comune.

În una dintre cripte se află înmormântată cea mai tânără eroina Măriuca Zaharia, a murit la vârsta de 12 ani în timp ce spiona armatele austro-germane. Ea transmitea informațiile prin telefon către Armata Română din nucul casei sale de unde se putea observa foarte bine mișcările trupelor fiind poreclită fata din nuc.

„Vreau să fac și eu ceva pentru ţara mea!”, acestea sunt cuvintele Măriucăi.

Dumitru Almaș a imortalizat-o într-o povestire, în cartea Povestiri istorice: „Maria sau cum o alintau prietenii, Măriuca, trăia în satul Răzoare, la casa bunicului ei, Ion Zaharia. Frontul a ajuns în dreptul satului lor și acolo se da o cumplită bătălie între armata română și cea germană. De aceea satul a fost evacuat: adică toți sătenii și-au luat ce au putut fiecare și au plecat în altă parte, la adăpost, în munți. Numai moș Ion Zaharia a rămas în casa lui. A săpat șanț adânc în livadă. Aici se ascundea ori de câte ori nemții bombardau satul. S-a întâmplat ca soldații români să instaleze un post de observație tocmai în nucul cel înalt și stufos din livada lui Moș Zaharia. Un ostaș urca în vârful acelui pom, se așeza pe ramurile mai groase, ascuns în frunze. Și de acolo, cu un binoclu, supraveghea mișcările dușmanului. Ceea ce vedea, povestea sergentului care sta jos, la tulpina nucului, cu receptorul telefonului în mână. Sergentul transmitea artileriștilor, prin telefon, cele văzute.”

Dacă ajungi la Mausoleul de la Mărășești să soliciți un ghidaj căci vei pleca, cu siguranță, cu tolba plină de informații interesante.

Cu drag de călătorii,

Cosmina din Zig Zag prin România

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)