Ce înseamnă succesul: Povestea unui medic din Băile Felix

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti!
Așa încep basmele, poveștile pe care poporul de la care învăț le-a creat și transmis din generație în generație.
Așa a început și călătoria mea pe meleaguri străvechi în căutarea locurilor frumoase și a poveștilor oamenilor de succes.

Ce înseamnă succesul ? Cum îl pot măsura? Oare nu e cam relativ acest cuvânt? Cum îi voi recunoaște pe acești oameni de succes?
Întrebările acestea mă frământau la începutul aventurii mele, neștiind clar cum să definesc succesul.
Nu era decât un vis care a prins contur când am zis “pot să fac asta”…un vis care de atunci m-a alimentat încontinuu cu fericire și inspirație.
Dacă tot vorbim despre fericire, de curând, am întâlnit un medic deosebit în Băile Felix, stațiunea fericirii după cum mai este numită ( felix=fericit în latină).
La marginea pădurii de la intrare în localitate, miracolul oferit de natură,apa termală, împreună cu mintea omului au creat un frumos centru de sănătate.
Aici l-am întâlnit pe omul care de aproape 40 de ani îmbracă haina de medic. El se pune la dispoziția pacienților restabilindu-le sănătatea în trup, liniștea în suflet și zâmbetul pe buze.
Cabinetul său vorbea! Distincțiile, cărțile, fotografiile îmi spuneau povestea unui om care s-a dedicat total acestei profesii.
-Domnule doctor, spun eu calm, caut să surprind succesul în toate formele sale ? Ce înseamnă succesul pentru dumneavoastră ?
Mă privi părintește preț de câteva secunde după care spuse:

-Ziggy, pentru mine succesul înseamnă bucuria pacientului de a te revedea și de a veni la tine cu inima deschisă și a doua oară și a treia oară.
Încrederea lui în calitatea ta de profesionist, aș spune. Dar mai este ceva.
-Și anume ?
-Dacă ar fi doar relația profesională, doctor-pacient, totul ar fi mecanic. E valabil pentru orice meserie.
-Există vreun ingredient secret pe care îl ratez ? întreb eu cu sinceritate.
Dădu din cap afirmativ.
-Pacientul este om mai întâi de toate Ziggy! E un suflet care vine la tine cu toată speranța. El se deschide în fața ta, cu toate problemele sale. Dacă eu îl opresc doar la nivel de profesie, l-am pierdut.
-Și cum procedați?
-Îl las să-și spună păsurile. Caut să fiu alături de el până ce îl văd mulțumit.
Mulțumirea mea că celelălalt este mulțumit. Acesta e principiul meu de bază tinere!

Îl ascultam pe acest bătrânel energic depănându-și poveștile care i-au colorat cariera și viața. Din clasa a 5-a de dorea să devină medic, când a asistat la o intervenție chirurgicală la care colegii ieșeau din sală galbeni la față.
-Drumul meu a fost ca o linie curbă, cu urcușuri și coborâșuri, spuse lăsându-se ușor pe spate.
Pe chip îi puteai citi o expresie de mulțumire.
-Mulți mă întreabă ce făceam dacă nu eram medic auto.
-Cum așa, întreb suprins.
-Și acolo trebuie să pui un diagnostic.
Râdem amândoi și lăsăm poveștile să curgă, ca între doi vechi prieteni.

Deodată se aude: Cioc-Cioc!
-Da
-Bună ziua domnule doctor, se poate?
Era un pacient care venise la consultație.
Ne-am strâns mâna și l-am lăsat pe acest om să facă ce știa să facă mai bine: să servească oamenii, ca medic.