Mester popular in Certeze

“La noi lucră tăți copiii. Să ie dintr-o joacă, nu este copil să nu știe lucra. Numai care nu vrea, acela nu învață”.

„La noi lucră tăți copii. Să ie dintr-o joacă, nu este copil să nu știe lucra. Numai care nu vrea, acela nu învață.” A învățat meșteșugul de mică, de la mama ei. Spune că la început te joci, apoi începe să îți placă iar când începi să mai câștigi și câte un ban, vrei să faci tot mai mult, te motivezi. ”
Pe unele elemente ale unui costum ajunge și la 17 metri de mărgele. „Dacă nu ai răbdare, nu poți face asta.”
Multe haine le face doar pentru ea și nu se îndură să le vândă. Le poartă la ocazii speciale, la biserică, când vine cineva să o pozeze sau să îi afle povestea. Majoritatea costumelor îi iau câteva zile, două, trei dar cele mai frumoase, cele pentru ocazii cu adevărat speciale pot dura și câteva săptămâni.

[mashshare]

ZiggY

De la fluierat, țâpurit și trâmbițat la meștesug cu mărgele și costume populare

– Auzit-ai de mama pictorului din Certeze?
– Cine e? întreb eu pe trâmbițaș pregătit cu sticla de pălincă în mână.
– Mesterește costume populare si mărgele pentru împodobit , îmi răspunde bătrânul.
După fluierat, țâpurit și trâmbițat sunt încurajat să mai servesc o pălincă de cireș înainte de a pleca către ultimul fluieraș din Țara Oașului.
Mi-am adus aminte că și badea Dumitru mi-a povestit de mama pictorului din Certeze.
– Cocon, să știi ca te-așteaptă un pic de drum până la Floarea Marina.
M-am încălzit de pălinca abia servită chiar și amintindu-mi.

În altă zi, ajung din nou în dreptul casei ei. De la poartă mă intrebam mirat de ce nu e ca toate celelalte? Cu măcar un etaj, chiar două ca a vecinului sau chiar mai mare? Am auzit că oșanul muncitor, ambițios și integru a creeat în comunitate un spirit de concurență: de a face o casă mai mare, mai frumoasă decât vecinul.

Casa ei, era una de dimensiuni puțin mai mare decât una tradițional bătrânească și mă încuraja să intru, să mă simt precum acasă.
– Săru’mâna! Floarea Marina?
– Chiar în persoană cocon. Dar intră, nu șade în ușă!
Intru iar prima impresie era că mă aflam ca într-o florărie. În fiecare colț predominau culoarea roz și roșu. Cergele de pe pereți aveau motive florale iar floril erau peste tot.
Mă așează la masă cum e obiceiul. Printre gogoși arămii și presărate cu pudră zahăr, fructele contribuiau si ele la un joc de culori între portocaliu si un verde crud. Servesc și povestea curge.
Îmi spune că pe vremea ei, „toate fetele știau a împleti de toate”.Totul începea cu o joacă “până îi prindea-i gustul”. Cu capul ușor înclinat ascultam ceea ce primeam.

Apoi îmi povestește cum acest meștesug îl luase dintr-o joacă de la mama ei, apoi că tot prin joacă fiica o urmează.

Toată această artă a meșteșugului a convins-o că se poate trăi și pe aceste meleaguri dacă faci ceea ce îți place cu adevărat. De aceea și-a încurajat fiul să picteze. El și-a descoperit pasiunea iar ea l-a susținut mai mult. Pot descrie firea ei fiind precum o leoaică care iși dă totul pentru familie și pasiunea ei.

Mă retrag în gând cu o lecție importantă : „Dacă faci ceva cu pasiune și înflăcărare și dai mai departe ceea ce știi, se va păstra pe veci.”

Echipa Zig Zag prin România