Unul dintre aceste meșteșuguri este morăritul. Pe vremuri, oamenii își făceau pâinea sau mămăliga cea de toate zilele cu propriile mâini. După ce culegeau grâul sau porumbul de pe câmpuri, îl duceau la moară. Aceasta funcționa cu puterea apei și în fiecare localitate exista o familie care se ocupa ce acest meșteșug. După ce erau trecute prin procesul măcinatului, cerealele erau deja făină și oamenii le duceau la casele lor, unde gospodinele își făceau treaba. Făina era transformată prin muncă migăloasă, în hrană.
Moara tradițională pe apă din Roșia datează din secolul XIX și este singura moară funcțională din zonă. Aceasta nu mai este folosită așa cum era odată dar proprietarul își face treaba și o menține pregătită oricând. Oameni din toate locurile trec pe aici și stau de vorbă cu acesta, dar nu a venit nimeni care să vrea să își macine grânele.
[mashshare]
Secretul morii
Printre povești și legende am ajuns să îmi plimb picioarele pe străzile șerpuite ale Roșiei. Din om în om, din casă în casă am ajuns la moara pe apă. Căutam un loc unde să îmi petrec următoarele nopți și eram pregătit să muncesc pentru asta. Intru, discut cu morarul care se bucură când îmi aude propunerea. Îi propusese-m doar să îmi ofere mâncare și un culcuș cald pentru nopțile friguroase care urmează.
Mă trezesc a doua zi odată cu soarele și mă apuc de treabă. Este mult de măcinat. Oamenii au terminat făina de peste iarnă și acum își macină rezervele de grâne. De câteva zile, moara funcționează la capacitate maximă cât e ziua de lungă. Morarul a fost bucuros să primească un ajutor.
– Ziggy, hai să punem mai mult la măcinat. Să grăbim puțin procesul.
Am făcut cum mi s-a spus și am turnat încă un sac la măcinat.
– O să las mai multă apă să curgă și întreaga moară o să meargă mai repede.
Totul se întâmpla așa cum a spus. Roata cea mare se învârtea foarte repede. Cerealele se măcinau încă foarte bine și chiar foarte repede. La un moment dat, moara a început să scoată sunete ciudată. Nu a durat mult și un zgomot puternic oprește întreaga producție. Una din roțile principale a pocnit și a blocat tot procesul.
– Ce facem acum? spun eu speriat.
– Stai liniștit Ziggy, totul se rezolvă! Trebuie să oprim roata principală și apoi să vedem unde este defecțiunea.
Zis și făcut. Am băgat câteva lemne în roata principală și aceasta s-a oprit. Am verificat unde este defecțiunea și atunci morarul a spus puțin supărat:
– Astăzi nu mai măcinăm nimic. Ne va lua ceva timp să remediem problema.
Era o roată de lemn care a pocnit. Aceasta nu putea fi reparată și trebuia să facem una nouă. Am căutat prin spatele morii o bucată de lemn din care să facem acea roată. Cu greu am lucrat la ea întreaga zi. Am verificat, am modificat până a ieșit așa cum trebuie și s-a potrivit perfect. Era deja seară așa că doar am testat întreaga instalație. Mergea perfect și am decis să pornim producția următoarea dimineață.
Următoarea dimineață am pornit producția în forță. Moara a mers la capacitate maximă întreaga zi și am reușit chiar să recuperăm ziua pierdută. Am învățat că orice poate fi rezolvat cu grijă și cu atenție. Spre seară am plecat spre un alt atelier meșteșugăresc din zonă.
- Ospitalitatea intră în era deciziilor strategice la TopHotel Conference 2026 - aprilie 29, 2026
- Au început înscrierile la TopHotel Awards 2026 - ianuarie 23, 2026
- Descoperă noi oportunități de dezvoltare în ospitalitate la TopHotel Conference 2025! - aprilie 16, 2025


Leave A Comment