În vin stă adevărul – secretul dacului

Umblând prin Țara Crișurilor, pașii mi-au fost mânați pe valea Crișului Alb. Aici am găsit o inscripție pe care scria: „Lemnul vechi arde cel mai bine, prietenii vechi sunt cei mai de încredere, autorii vechi sunt cei mai buni de citit, iar vinul vechi este cel mai bun de băut.” Cine a spus asta sau care sunt argumentele încă nu am aflat. Curiozitatea îmi creștea pe măsură ce timpul trecea așa că am decis să aflu mai multe despre aceste vorbe.

Zi de vară până-n seară m-am plimbat pe o parte și pe alta a râului, căutând informații. Nimic, nimeni care să îmi astâmpere curiozitatea. Spre seară văd în depărtare un foc aprins pe malul apei. Ajung în câteva minute mai aproape și văd un bătrân care își pregătea cina. Prăjea un pește mare și zemos. Papilele gustative au început să îmi urle. Și stomacul începu să dea semne de răscoală. Voia răsplătit pentru ziua care a trecut.

– Seara bună, domnule!

– Să trăiești, tinere. Ia un loc. Mănânci cu mine?

– Numai dacă aveți destul pește!

– Este destul pentru amândoi.

M-am așezat lângă el și în scurt timp am început să mâncăm cu poftă din peștele prăjit. Am stat la povești dar nici el nu a știut să îmi lămurească curiozitatea. Am înnoptat acolo iar a doua zi mi-a spus:

– Ziggy, mergi spre Dealul Viilor. Acolo vei găsi ceea ce cauți.

Nu am mai stat pe gânduri și am plecat direct spre acel deal. Ajuns la baza acestuia, am început să urc liniștit, convins că aici îmi voi găsi răspunsurile. Am ajuns într-o vie foarte mare și undeva pe la mijlocul ei se vedea un om. Pe măsură ce mă apropiam vedeam mai bine barba neagră și deasă a acestuia. Purta o pălărie lunguiață cu vârful îndreptat în față. Ochii mari și negri mă priveau fix când mă apropia.

– Te pot ajuta cu ceva? spune el ferm.

– Ziua bună! Caut niște răspunsuri de la un cunoscător al vinurilor.

– Ai venit unde trebuie. Dă-te mai aproape și spune!

– Am găsit mai jos, pe malul apei ceva care mi-a trezit curiozitatea. De ce vinul vechi este cel mai bun de băut?

– Tinere, vinul vechi e cel mai bun de băut doar dacă e făcut de cine trebuie și băut cu cine trebuie. Vezi tu, familia mea se ocupă de via asta de când lumea. Am învățat secretele licorii adevărului de la strămoșii mei. Cei ce nu știu acest secret, strică vinul, în timp se face oțet și nu ceea ce și-au dorit ei. Eu pot să fac vinul ca în timp să devină un elixir al a adevărului. Cine îl bea să nu poată să spună nimic altceva decât adevărul.

– Și care este secretul?

– Mă amuzi, tinere! Nu am să îți spun că oricum nu ai înțelege. Ce pot să îți spun e că trebuie urmată pas cu pas tradiția strămoșilor. Trebuie prețuită și păstrată printre cei cu adevărat interesați.

– Cum aș putea afla secretul dacă sunt cu adevărat interesat?

– Când vei vrea să te apuci de această îndeletnicire, treci pe la mine și voi afla eu dacă ești cu adevărat interesat. Până atunci vezi-ți de drum și lasă lumea să muncească!

Nu am mai spus nimic. Mi-a întors spatele și s-a apucat în continuare de lucru la vie. Eram mulțumit de răspunsurile lui dar pară aș fi vrut totuși mai mult. Am început să cobor înapoi, pregătit să aflu mai multe la momentul potrivit.

Se pare că tradiția strămoșilor ascunde multe secrete. Sunt sigur că voi afla multe dintre ele în călătoria mea și abia aștept să le pun în practică. Aceasta este cu adevărat valoroasă și puțini sunt cei care o prețuiesc.