Satele românești din cel mai mare muzeu în aer liber din țară

Călătoria noastră prin județul Sibiu a luat sfârșit și pentru că nu ne plac despărțirile, mai tragem puțin de timp. Vă propun să mergem împreună la o plimbare lungă pe aleile celui mai mare muzeu în aer liber din România. Deși putem alege între o plimbare cu trăsura sau cu barca, o să optăm pentru mersul pe jos fiindcă durează mai mult și face și piciorul frumos.

Nu avem nevoie nici de ghidul audio pentru că noi am adunat cele mai importante informații și vi le povestim cu mare drag. Complexul Național Muzeal „ASTRA” a fost înființat acum 54 de ani și se întinde pe o suprafață de 96 de ha, iar expoziția propriu-zisă ocupă doar 42 de ha. Însă nu, nu vă faceți griji, nu o să mergem atât de mult, fiindcă o să ținem doar șirul cărărilor lungi de zece km.

Un joc de lego cu gospodăriile țărănești

Toate monumentele pe care ni le pune la dispoziție muzeul sunt piese originale, adică cercetătorii muzeului au mers pe teren, au demontat fiecare căsuță (cu maximă atenție), le-au transportat până în Dumbrava Sibiului și, la final, le-au montat la loc – exact ca într-un joc de lego. Și pe dreapta, și pe stânga, o să vedem casele românilor de la sat, dispuse, nu pe zone geografice, ci în funcție de tipul de meșteșug. Mai exact, sunt cinci mari sectoare: civilizația lemnului, olăritul, viticultura și pomicultura, păstoritul și agricultura. Ne putem opri în dreptul fiecărei case, facem un selfie la intrare și apoi putem intra în fiecare odaie.

Încă de la intrarea în muzeu, o să ne sară în ochi morile de vânt, aflate pe partea cealaltă a lacului, asta pentru că muzeul are cea mai completă colecție de mori din Europa. Deși se spune că morile au fost descoperite încă de pe vremea existenței Mesopotamiei, romanii nu prea le-au acordat multă importanță (ei credeau că o moară poate fi acționată doar de forța umană sau animală). Mai târziu, în perioada Evului Mediu, morile devin „la modă”, iar țăranul care avea în proprietate o astfel de bogăție devenea unul dintre cei mai importanți oameni din sat, alături de preot.

Mergem mai departe și vedem că în sectorul „civilizația lemnului” se află și o gospodărie-atelier de rrom rudat adusă din satul Poiana, din județul Vâlcea. Aceasta face parte din „calea minorităților” care vrea să ilustreze faptul că locurile țării noastre au atras, încă de pe vremea dacilor, alte popoare migratoare – fie că veneau la noi pentru aurul din Munții Apuseni (romani), fie pentru că li se creau condiții speciale (sașii). Trecând de la casele țărănești de la baza munților, până la cele din zona Maramureșului care au multe detalii imprimate în lemn și cu porți foarte înalte, element ce arăta cât de bogat era proprietarul, fiecare pas ne aduce mai aproape de atmosfera secolelor trecute.

345 de ani este vârsta celui mai vechi monument

Pe partea dreaptă, pitită printre copaci, se înalță prima biserică de lemn adusă în muzeu, care este și singura funcțională din cele trei existente. Lângă ea, mai mereu în zilele însorite, câțiva nuntași se pregătesc să primească cu mare fast mirele și mireasa, iar, mai la vale, un bunic își învață nepoata cum să surprindă peisajul pe hârtie, cu ajutorul unor creioane colorate din ceară. Trecem de locul special amenajat pentru copii și, după ce îl rugăm pe un om de-al locului să ne deschidă ușa, intrăm în liniște în cel mai vechi monument din muzeu. Biserica de lemn din Dretea, județul Cluj, căci despre ea este vorba, datează încă din anul 1672. Pe pereții acesteia, sunt pictați sfinții, iar persecutorii lui Iisus au luat chipul otomanilor, semn că valahii îi considerau pe aceștia dușmanii religiei creștin-ortodoxe.

Încă câțiva pași și facem cunoștință și cu nenea Niculae, care acum muncește de zor pentru a termina de făcut măturile de grădină. „E lucru țigănesc ce fac eu aici. Ia o mătura de aici și mătura cu ea asfaltul. Ia încearcă s-o rupi și-o să vezi că nu poți”, ne spune cu îndârjire acesta. Povestește că este din Chirpăr, că are 60 de ani și că de la vârsta de nouă ani s-a apucat de făcut coșuri, mături și „orice aveți nevoie”. Cine vrea să cumpere o mătură de la nenea Niculae să o facă cât mai repede, căci noi mai avem de umblat și nu vrem să ne prindă noaptea. Numai să vă asigurați că aveți loc în portbagaj. Și pentru că tot vă spuneam de noapte, trebuie să menționez că muzeul poate fi vizitat și pe timp de noapte, atunci când sistemul de iluminat pune cel mai bine în valoare formele caselor țărănești.

Trecem prin sectorul de viticultură și pomicultură, fără a-l întruchipa pe Nică la furat de cireșe, și ne oprim să zăbovim la marginea unui lac, lângă casă unui pescar. Iar ne apar în față imaginile cu morile de vânt, așa că mergem cât mai aproape de ele, facem câteva fotografii ca să avem dovezi ale existenței noastre în „aceste secole” și ne oprim la „Cârciuma din bătrâni” pentru a sta la povești despre bunici, copilărie și satele românești.

Ești un norocos, acum ești cât mai aproape de a te afla printre cei aproximativ un milion de turiști care vizitează anual Complexul Național Muzeal „ASTRA”. Trebuie doar să-ți iei un bilet către Dumbrava Sibiului, să mergi la intrarea muzeului și să reîncepi a citi articolul nostru.

Sperăm că ți-a plăcut ghidul „Zig Zag prin ASTRA”. Pentru donații și numa’ cuvinte de laudă, trimiteți-ne un mesaj pe pagina noastră de Facebook.

***

Tariful biletelor de acces, poate fi consultat aici. Muzeul dispune și de un tur virtual pentru cei mai nerăbdători dintre noi. Dacă vrei să-l vizitezi, o poți face de luni până duminică, între 10.00 – 20.00.
Contact: mal@muzeulastra.ro
Telefon: 0269 252 999; 0269 202 447