Păstrător al amprentelor istoriei - Muzeul Satului Buteni

Când pui piciorul în Țara Zarandului te simți ca într-o lume de basm. Copăcei scunzi cu corole sferice, pufoase, par ca de jucărie de la depărtare. Pâmântul fertil, de culoare maroniu-închis și iarba verde-smarald cu tente de galben îți luminează privirea și te fac să visezi. Tot drumul din Ineu către Buteni așa este. Berzele și vulturii pe care îi mai prinzi din zbor cu privirea, dau viață peisajului delicat, inocent.

Ajuns în Buteni, poți bate la una dintre porțile de fier ca să descoperi o altă lume, o lume simplă și vioaie, lumea omului de la sat. Sau, dacă vrei să vezi urme ale tradițiilor, obiecte vechi, te invit la Muzeul Satului Buteni. Situat într-un spațiu verde, înconjurat de natură (chiar și poteca e plină de iarbă), îți face o primire grandioasă prin obiectele mari și vechi din curtea muzeului.
Înăuntrul muzeului, în prima cameră, vei fi impresionat de o colecție vestimentară, reprezentând îmbrăcămintea populară specifică zonei – broderie albă pe haină albă, sau cum se zice în Buteni, ”de alb pe alb”. Adevărate modele create cu măestrie, fir cu fir și ac cu ac, de două mâini delicate de femeie. Vei mai găsi aici ladă de zestre, instrumente de țesut și alte obiecte practice ce se foloseau pe vremuri.
Un spațiu mistic, dealul Șingioara, a scos la suprafață obiecte considerate de mult uitate în negura timpului, aparținând strămoșilor noștri daci. Despre acestea afli mai multe în cea de-a doua cameră.

În următoarele vei găsi… Dar te las pe tine să descoperi cum se termină turul prin Muzeul Satului Buteni.

[mashshare]

ZiggY

Din prezent în trecut și din trecut în prezent

Porțile mi se deschid… Urmează să pătrund într-o lume de demult. Lemnul de un maroniu prăfuit mă invită să pășesc înăuntru, în timp ce prospețimea verde a prezentului mă asigura că va fi tot acolo să mă încălzească când voi ieși. Și, intru…

…Era o chiuială de nu-i adevărat! Fete dansând, muzicanți cântând, podeaua vibrând de energia antrenantă a oamenilor ce făceau ca până și copacii din afara clădirii să tremure în ritmul muzicii, pe tonuri de vânt. Iar vântul era sprinten, în timp ce fustele fetelor se ridicau sfios la piruietele piperate ale partenerilor dansatori. Da… sângele pleznea în obrajii înroșiți și fierbinți a oamenilor în spirit de sărbătoare și voie bună.
Pășesc în continuare. Cadrul se schimbă. Un foc mare în mijloc, înconjurat de bărbați bine făcuți, cu fețe bărboase și… tarabostes pe cap, cum am și eu. Nu îndrăznesc să mă bag în seamă, în schimb vine către mine o femeie cu părul castaniu și ochii verzi, frumoasă foc. Îmi ia mâna și îmi pune în palmă un vas din ceramică, umplut cu fructe proaspăt culese de pădure. Miroseau excepțional. Dau să iau una și ritualul dacic de salut al soarelui mă scoate din peisaj.
Mă aflu în apropierea unui râu cristalin, înconjurat de pădure. Observ o casă și pășesc în direcția ei. Acolo, găsesc un bărbat așezat pe un butuc înalt de lemn, scrijeling un jug de boi. Îl orna cu niște modele numai de el știute. Când să mai fac un pas, totul devine difuz și văd un ceas cu pendulă cum zboară fix pe lângă mine, mai-mai să-mi fi venit în cap, tot felul de picturi, blănuri… Zboară peste tot, iar ritmul lor se accelerează atât de tare încât…

Soarele încă strălucea frumos afară, iar vântul adia ușor copacii din fața muzeului. Eram afară. Îmi simțeam pantalonii grei, așa că bag mâna în buzunare să văd dacă nu cumva… Mă opresc din căutat și zâmbesc. Bolul mic din ceramică ajunse nu știu cum, ca prin miracol, la mine în buzunar. Zâmbesc din nou. Avea urme de fructe pe el. Cred că voi mânca în acesta de acum în colo. Am auzit că ar fi mai sănătos. Cred că strămoșii daci știau ei câteva secrete ale unei vieți lungi și pline de vitalitate…

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)