Ziggy află povestea batistei de la un cântăreț de muzica populara vestit din Satu Mare

Când intru în casa cântărețului de muzica populara sunt întâmpinat de două manechine îmbrăcate în straie populare de culoare albă – un port pentru femei și un altul pentru bărbați. Oare ce înseamnă, mă întrebam eu.

Cer gazdei să îmi explice semnificațiile portului tradițional. Pe lângă bine cunoscutele coliere de mărgele multicolore, opincuțele și pânza albă de bumbac, aflu semnificația batistuței ce stă legată în jurul brâului ambelor manechine, adică și la bărbat și la femeie.

Se spune că fetele întindeau la uscat afară, pe sârmă, aceste batistuțe cu diferite modele pe ele. Dacă era simpatizată fata de vreun băiat din sat, prins în mrejele îndrăgostirii, acesta îi fura o batistă de pe sârmă și o păstra la el.

Uneori se întâmpla să-i fure batista și la diferite evenimente din sat. În funcție de firea fetei, se mai întâmpla să îi ofere ea singură batista, cu roșiori aprinși în obrăjori. Cu cât băiatul avea mai multe batiste de la mai multe fete (regula era să fure doar o singură batistă de la o fată), cu atât era considerat mai cuceritor decât alții – „câte batiste, atâtea mândre”. Iar, mândria masculină înflorea și ea în acest ultim caz.

Zâmbesc… Și mă întreb ce face fata dacă rămâne fără batistă. Primesc răspunsul imediat: “Ei, fetele aveau mai multe batiste. Iar dacă o drăguță din sat avea mai mulți admiratori, avea și suficiente batiste pentru ei. Totuși, pe vremuri era mai mult bun simț. Băieții erau mai cuminți, iar drăguțele din sat tot așa, mai la locul lor. Erau maxim 2-3 băieți care simpatizau aceeași fată.”

Cum îți continui pașii către camera de oaspeți, treci printr-un hol împânzit de fotografii și trofee, toate demonstrând succesul pe care l-a avut gazda mea în muzica populara sătmăreană. Unul dintre cel mai recunoscut premiu este Trofeul Floarea din Grădină, un premiu pe care îl câștigă puțini.

Povestea în imagini fotografice se diluează pe măsură ce intrăm în camera de oaspeți, frumos pregătită pentru mine – suc, bomboane, saleuri și un platou de bostan dulce făcut la cuptor, toate așezate pe o măsuță de lemn.

Răsărită din inocența unui copil care a vrut ca numele satului natal Bolda să fie cunoscut, cântul popular al sătmăreanului continuă să se exprime prin prezență scenică la diferite festivaluri atât din țară, cât și din afara țării.

Povestea lui se rotește în jurul vetrei familiei de la sat și rânduielilor simple de acolo. Căci faima pentru el reprezintă bucuria de a cânta muzica populara dragă sufletului său.

M-am retras din ospitalitatea casei sale cu sentiment de simplitate și cu un stomac plin de bostan dulceag la cuptor 🙂

Mă bucur că v-am cunoscut, nu doar prin cuvinte, ci și prin fapte, prin felul dumneavoastră de a fi – un adevărat cântăreț de muzica populara simplu și cu bun simț!