„Dacă am un lux în viaţă asta e faptul că fac ce îmi place la mine acasă şi sunt liber. Ceramica dacică e frumoasă dacă ştii să o vezi. Ceramică asta modernă, glazurată în mii de culori o pune cumva în urmă pe cea făcută cu rânduiala şi cu suflet.

Cea dacică nu e una spectaculoasă prin culoare, ci e foarte trudită. E scos lutul de la patru metri, stă un an de zile afară că să plouă pe el, să îngheţe, să se dezgheţe şi de abia după un an se frământă lutul. Am încercat să ridic această ceramică la nivel de artă.

Toate oalele mele poartă în ele o poveste şi o lume. Iar faptul că oamenii şi le pun acasă şi se uită la o ceramică făcută în Maramureşul istoric, asta pe mine mă mulțumește.ˮ

~în Baia Sprie, Maramureș

[mashshare]

Dacul liber din Casa Olarului, în Baia Sprie

Drumurile întortocheate de piatră cubică din Baia Sprie m-au adus în dreptul unei porți din lemn, înaltă, maiestuoasă, care deschide înaintea noastră o altă lume…Casa Olarului. Am simțit imediat un iz de intimitate, de spiritualitate și original – toată curtea era presărată cu oale, de diferite dimensiuni și forme. Nu am avut timp să admir prea multe, căci apare dintr-o încăpere un domn pletos și cu chip luminos.

Vestitul olar din Baia Sprie sau unul din puținii ”daci liberi”, cum îl numesc unii, te impresionează prin prospețimea prezenței sale. Vorbește clar, la subiect și simplu, aducându-te în ”lumea de altădată”. În aburii de cafea cu lapte, am sorbit povestea lui de viață dintr-o ceașcă frumos pictată, din lut, ornamentată cu năsturei strălucitori maronii.

Schimbarea de la 24 de ani

Sufletul olarului cu care am stat de vorbă în Baia Sprie nu a respectat dintotdeauna rânduielile dacice.

Până la 24 de ani s-a declarat ateu. Totuși, Dumnezeu iubește necondiționat, iar el nu a făcut excepție. Ne împărtășește cum povestea biblică a olarului și sacrificiile soției i-au determinat reîntoarcerea către divinitate și tradițiile populare românești.

Fată tânără la 17 ani, actuala soție a acceptat să plece de acasă, de la familia ei, ca să fie alături de el. ”Soția mea a avut curaj să plece cu mine. O consider o sfântă, îngerul păzitor care a avut mereu credință că o să mă schimb. Se ruga pentru mine zilnic și-mi spunea că o să mă schimb.”

”Asta, până-ntr-o seară, când am citit povestea olarului din biblie, m-am pus în genunchi și am început să plâng. A intrat și ea în odaie, neștiind ce se întâmplă și a început să plângă și ea. Dacă ar fi să mă mândresc acum cu ceva, m-aș mândri cu toate nebuniile pe care le-am făcut înainte de a-L regăsi pe Dumnezeu. Pentru că tot ce fac acum, face Dumnezeu prin mine. Și asta mă ajută să rămân în credință și în rânduială.”

Povestea lui m-a impresionat, ajutându-mă să înțeleg că omul se poate schimba în bine, indiferent de situație.

Olarul din Baia Sprie continuă să fie modest

Chiar și după atâția ani de experiență în domeniu, afirmă că: -„ sunt un ucenic care încă învaţă. Îmi place olăritul şi o să fac oale până o să mor. Nici când o să mor nu o să scap, că aşa e la olari. Se zice că e un blestem: nici când moare nu scapă de lut, pentru că tot în lut se duce. „