Omul pentru care nu cuvintele, ci faptele vorbesc

”Când lucrezi în sectorul public, dacă ești un profesionist trebuie să vorbească despre tine rezultatele, nu tu. Există o practică ce se folosește foarte mult, mai ales în mediul public: ai o idee, imediat ieși în presă. Ziariștii o preiau și toată lumea rămâne cu impresia că s-a făcut, dar sunt foarte multe lucruri care nu se fac. Poți să anunți ceva în momentul în care s-a făcut și în care ai rezultate. Noi suntem niște simpli angajați trecători. Contează ce lăsăm în urma noastră până la urmă. Sunt exact ca orice angajat la o companie privată, doar că am altă funcție. Mie îmi place să lucrez în sectorul public.

Am absolvit facultatea în ʼ98 și în momentul acela, ca tânăr absolvent în Oradea de Studii economice nu aveai prea multe opțiuni. Existau 2 firme care erau angajatori generali și unde mulți prieteni de-ai mei și-au început acolo cariera. Alte opțiuni erau tot felul de firmulițe unde nu prea aveai ce să faci ca economist (contabil). Mai era sectorul public care era un angajator mare în acel moment. Am lucrat în ultimul an de facultate. Am avut șansa ca cei de la Transilvania General să angajeze atunci o moldoveancă ce a venit cu niște idei noi și a venit prin facultate pentru a recruta oameni. Și am lucrat acolo.

După ce am absolvit, mi-am dat seama de câteva lucruri; era o companie privată românească, cu aceeași oameni, am avut ghinionul să am o șefă care nu iniția tinerii și nu era deschisă, orice idee aveai se oprea la ea…și-atunci s-a înființat la primărie Direcția finanțe locale și m-am supărat că nu voiau să-mi dea un concediu și am zis că-mi dau demisia și mă duc să mă angajez la primărie. Evident că m-am angajat. Nu știam cu ce se mânca domeniul respectiv, dar am învățat. Avantajul este că am început de jos ca simplu angajat și apoi am promovat.”