Un moment unic: Satu Mare văzut de la 97 de metri înălțime

Primele zile în Satu Mare m-au întâmpinat diferit față de vremea cu care eram obișnuit în Maramureș…Ploaia și vântul insistent nu-mi dădeau pace să cutreier orașului așa cum aș fi vrut. Aparatul foto stătea degeaba…

M-am bucurat când ploaia s-a oprit și pătura groasă de nori se dizolva în albastrul cerului. Vântul tăios parcă îți spunea: stai Ziggy că nu terminăm așa repede…
Fierbeam de nerăbdare să surprind o panoramă în Satu Mare. Norii se aranjaseră în așa fel încât era perfect să mă apuc de treabă.

Dacă vrei să vezi orașul de la înălțime, cel mai bun punct e pe acoperișului Palatului Administrativ din Satu Mare. Clădirea are doar 97 de metri…pe locul patru în topul celor mai înalte din România.

Aveam puțin timp la dispoziție căci vântul își făcea de cap cu norii, mutându-i încolo și-ncoace pe cerul turcoaz. Era rece. Îmi imaginam deja cum o să fie sus dar nu mai conta. Luasem deja hotărârea în ciuda faptului că cerusem aprobarea de 2 ori…fără niciun rezultat.

Lucrurile s-au potrivit când am insistat și a treia oară! Yuhuu! Am obținut aprobarea să urc pe acoperișul palatului, dar doar însoțit de un paznic. Bătrânelul nu era prea încântat de planurile mele. I se termina programul iar sus vântul era nemilos. Eu jubilam și tremuram de frig în același timp 🙂

Fiecare panoramă a unui oraș mă umple de energie pentru că îmi dă ocazia să contemplu imaginea de ansamblu. Înțeleg mai bine de ce lucrurile sunt așa cum sunt.

Ca să uite de frig, paznicul a început să-mi arate clădirile reprezentative din Satu Mare și să-mi spună câteva lucruri despre ele…Bisericile mari, Parcul, Turnul Pompierilor, Hotelul Dacia, simbolul orașului. Ascultam atent și dârdâiam 🙂
După 10 minute el nu a mai rezistat și a zis direct: Mie îmi ajunge. Cobor!

Am ramas singur pentru încă vreo 20 de minute. Vroiam să prind cât mai multe cadre. În același timp, un sentiment straniu mă încerca: disconfortul inițial provocat de frig, nu mai era atât de mare iar panorama aceea îmi dădea idei noi pentru viitoarele locații.

Să fie oare pentru că zona mea confort tocmai se mărise pentru că am insistat să ies din cea inițială?

Așadar, asta era răsplata pentru a face lucruri noi față de care simți o rezistență la început…Crești și în plus, un nou orizont ți se deschide.

Am coborât apoi, înghețat tot dar bucuros că plec după mai multe încercări cu obiectivul atins: o panoramă cu Satu Mare.