Cum se șlefuiește un spirit liber ?

Așa cum ți-am povestit deja, când l-am întâlnit pe artistul-scenograf și scriitor atmosfera hanului boem mi-au rămas întipărite în minte. În locul în care se adunau artiștii, actorii și scriitorii arădeni am remarcat un domn, ras în cap. Carismatic la prima impresie știa să-și anime bine auditoriul, cei câțiva colegi ai săi.

Artistul, cu a sa eleganță socială, mi l-a prezentat:
– Ziggy, îți fac cunoștință cu PIT, un actor cunoscut al Teatrului dar și un bun dramaturg.
– Îmi pare bine să te cunosc, spuse PIT zâmbind. În același timp mă măsura din cap până în picioare.
Nu era nevoie să mai întreb căci se simțea. Actorul se asemăna cu prietenul său. Ambii erau boemi, cu o sete vădită de înțelege lucrurile la un nivel profund.
În zilele următoare ne-am văzut din nou în piața din spatele Teatrului, bombardată de razele fierbinți ale Soarelui. PIT venise la timp, cu bicicleta.
– Se pare că oamenii de cultură înțeleg rolul mișcării pentru a avea o minte creativă, îmi spun, în timp ce se apropia.
O terasă în aer liber ne-a salvat de asaltul caniculei. Apa rece cu lămâie avea alt gust după umblatul prin căldură!
Alături de mine era un om simplu, născut și crescut pe meleagurile Maramureșului, cu experiență ca actor și scriitor. Era genul de persoană care prețuiește libertatea de acțiune și exprimare.
– Cum se șlefuiește un spirit liber care a ales calea actoriei ? îl întreb eu, dornic să aflu elementele care l-au format de-a lungul timpului.
Când vorbele sale, bine articulate, m-au purtat înapoi în timp, în copilăria sa, am înțeles cum funcționează mecanismul caracterului său.
– Cărțile, poveștile și natura Ziggy! Acestea sunt instrumentele care, de mic copil, au aprins flacăra imaginației în mine. Nu voi uita niciodată natura sălbatică de pe Valea Izei sau poveștile de “la cazan”, locul unde aparent fructele se transformau în apriga horincă.
Sătenii spuneau povești despre câte-n lună și-n stele. Mai mult decât atât, îi puteam observa. Le urmăream gesturile, privirile și felul de a reacționa. Toate acele întâmplări au rămas în memorie, fiind accesate mai târziu, în practică.
Faptul că prin întrebări, îl făceam să-și reamintească acele momente, îl ducea în acea stare de vulnerabilitate din care orice spirit autentic se formează.
– Cărțile și scrisul sunt ceilalți doi mari modelatori ai un suflet liber, tinere călător! Cititul m-a alimentat tot timpul cu idei creative iar scrisul m-a ajutat să gândesc mai clar, să-mi organizez mai bine ideile. Faptul că am scris piese în care am jucat apoi, m-a făcut să ies și mai mult din zona de confort.
Din vorbă-n vorbă, PIT îmi spune la un moment dat cu o licărire de entuziasm în voce:
– Ziggy, uite un exercițiu pe care îl aplic împreună cu elevii mei.
– Să vedem!
– Când mergi pe stradă, alege-ți o distanță cuprinsă între două puncte. Indiferent că sunt 10, 100 de metri sau 500 propune-ți să observi totul!
– Totul, întreb eu nedumerit.
– Da, tot ce poți percepe: clădiri, detaliile lor, oameni, îmbrăcămintea lor, orice sunet sau miros…totul!
– Și mai departe?
– Când ai terminat traseul, oprește-te preț de câteva minute și notează tot ce ai reținut. Prin practică, memoria ta se va ascuți, spiritul și mintea îți vor fi alimentate cu mii de emoții, idei și detalii care vor ieși la momentul potrivit la suprafață, în viața ta.
Eram uimit de avantajele acestui simplu exercițiu. PIT reluă explicația.
– Lumea este ca o simfonie de forme, culori, mirosuri și gusturi Ziggy. Tot ce trebuie să faci este să o asculți cu atenție!
Atunci am devenit mai conștient de ce se petrecea în jurul terasei. Oameni, zgomote, foșnete și altele…
– Ar mai fi ceva tinere, încă un factor care șlefuiește un spirit liber!
– Ei bine?
– Incertitudinea! A fost de multe ori prezentă în viața mea când făceam lucruri care nu-mi plăceau prea mult sau când habar nu aveam cum să acționez mai departe.
– Cum ai abordat aceste momente ? întreb eu.
– În liniște și acceptare. Dacă m-aș fi opus curentului aș fi devenit și mai agitat. Dar m-am predat vieții, spuse PIT zâmbind. Am lăsat-o să-mi arate ce am nevoie să știu atunci. Această încredere interioară că voi fi îndrumat unde trebuie dacă voi continua să acționez, cum știu mai bine, a fost suficientă.
– Ce combinație de elemente, îmi spun.

PIT avea harul de a modela bine cuvintele și emoțiile. A știut, în acea discuție să transmită idei care i-au utile nu numai lui ci care pot influența mai departe. Ne-am luat rămas bun pe faleza Mureșului cu o îmbrățișare prietenească.
Motivul modelării nu a dispărut din viața mea, cât timp am fost în Arad. În Aradul Nou era un sculptor cunoscut care știa să modeleze materia pentru a trezi emoții în privitori…