Prima dată vă întâlniţi de departe şi nu observi prea multe.
A doua oară, zbrrrrr… trece pe la urechile tale!
A treia oară te cheamă în propria casă.
Mergi. De data asta nu mai scapi! Te înşfacă în braţele sale vânjoase, te strânge cu putere, dar în acelaşi timp cu iubire. Îţi oferă tot ce are mai de preţ.
Apoi se strecoară în sufletul tău şi rămâne acolo. Îi simţi parfumul, prezenţa, unicitatea. Sunt atât de vii!
Vă despărţiţi . Te gândeşti deja cum va fi data viitoare, când vă veţi revedea!
Sfârşeşti prin a povesti cu drag mai departe despre toată experienţa.
Buzele tale o numesc cu recunoştinţă: Crăciun în Maramureş! 🙂
Ce-a fost asta? Mă poţi întreba…
Rezumatul evenimentului Crăciun în Maramureş, din perspectiva mea.
Asta a fost tot! Ne vedem la anul! 🙂
No, stai aşe, să ne înţelegem.
Ăsta e doar rezumatul, adus la stadiul de „manechin”-gol.
Pe acesta îl voi „îmbrăca” cu poveşti, informaţii aflate şi experienţe, aşa cum le-am trăit alături de camarazii de călătorie şi prietenii mei dragi: Dumitru, Adelina şi Laura.
Când şi unde?
Acum, în rândurile ce urmează.
Până la finalul articolului vei vedea ce înseamnă „Crăciun în Maramureş” şi cum „contraatacă” tradiţiile româneşti.
Nu aş asemăna situaţia cu Războiul Stelelor, ci mai degrabă cu un contraatac inteligent,pe „terenul de fotbal” numit Planeta Pământ. Asta se întâmplă în meciul de campionat dintre două echipe puternice- Tradiţia şi Modernitatea. 🙂
A fost odată ca niciodată…
Un grup de tineri călători, numit Zig Zag prin România, care au pornit să cutreiere toată ţara, vreme de 5 ani.
În 16 august 2014 au plecat din Iaşi, către primul lor judeţ: Botoşani. A urmat Suceava în septembrie şi aproape toată luna octombrie. Până pe 12 decembrie au străbătut meleagurile de poveste ale Maramureşului. Natură, oameni frumoşi, tradiţii şi obiceiuri. A urmat apoi judeţul Satu Mare.
Trei dintre colegii mei au făcut cale întoarsă, în Baia Mare, ca să participe la Crăciun în Maramureş. Poveştile şi experienţele lor au ajuns la mine, dar atât.
În 2015, ştiam că este iarăşi, dar atunci nu ne-am dus niciunul dintre noi. Eram acasă, după ce terminasem de parcurs judeţul Mehedinţi.
Amu-i amu!
În 2016 n-am mai ratat ocazia. După ce am terminat judeţul Cluj, înainte de a pleca în vacanţă de sărbători, la familiile noastre ne-am oprit în Maramu ca să vedem cum se trăieşte aici Crăciunul.
Cum s-or întâmplat lucrurile?
Eu şi Dumitru am ajuns cu o zi mai devreme, înainte de deschiderea oficială a celei de-a VIII-a ediţii a sărbătorii Crăciun în Maramureş.
Întregul program (15-28 decembrie 2016) poţi să-l vezi aici.
Adelina şi Laura, au venit tocmai din Iaşi, 7 ore pe timp de noapte, ca să completeze formaţia Zig Zagărilor.
Hotel Castel Transilvania a fost gazda noastră, în cele 3 zile de şedere în Baia Mare. 🙂
E un spaţiu elegant, în ne-am bucurat să ne revedem, dar în acelaşi timp, să explorăm istoria, înglobată în detaliile mai mici sau mai mari ale castelului ( mozaicuri, portrete cu domnitori români, armuri, panoplii cu arme, mobilier de epocă etc).
Notă: Apusurile de soare şi mâncărurile tradiţionale şi internaţionale experimentate aici mi-au plăcut mult.
No, amu cum sărbătoresc moroşenii Crăciunul?
Am mers pe jos de la hotel, vreme de 30 de minute, până în centru, la Muzeul Satului.
Cred că…nu era loc mai potrivit pentru deschiderea evenimentului decât acest spaţiu dedicat tradiţiilor, la care maramureşenii ţin atât de mult.
Intrăm pe poarta maramureşeană şi de aici parcă pentru câteva ore am intrat în altă lume…
Colindele răsunau din mai multe locuri, cetele de colindători se mutau de la o casă la alta, mirosuri îmbietoare de mâncare te trăgeau de nas şi…
Danieeel, tu eşti ?
Nici n-am ajuns bine de la poartă , la uliţa principală, că din mulţimea de oameni îl distingem pe dacul liber, în „costumul” său celebru: olarul Daniel Leş şi în acelaşi timp un prieten drag nouă.
Ne îmbrăţişăm, povestim despre noi şi eveniment şi apoi iute le fac o poză colegilor, sub aripile protectoare ale dacului liber.
Puţin mai târziu l-am şi filmat spunându-ne câteva cuvinte despre această sărbătoare. Urmăreşte live-ul aici.
Zig Zag în lumea tradiţiilor
În aceasta zi geroasă de sâmbătă, la Muzeul Satului, gazdele au fost numeroase. Reprezentanţi din localităţile Oncești, Dragomireşti, Botiza, Remetea Chioarului, Sighetu Marmației şi Săcălăşeni au fost la înălţime.
Toţi şi-au prezentat colindele şi tradiţiile specifice Crăciunului, au primit colindători şi au colindat, ca să nu mai vorbim de bucatele şi băuturile pe care le-au oferit vizitatorilor. 🙂
Până la urmă, „contraatacul” tradiţiilor a avut un efect paşnic. S-au întâlnit cu modernitatea şi tehnologia, care le-au pus şi mai bine în valoare.
Cred că despre asta e vorba! Să găsim echilibrul dulce şi sensibil dintre respectul/dragostea pentru tradiţii şi nevoia-dorinţa (firească) pentru evoluţie şi dezvoltarea tehnologiei.
Pe această idee…
În cele câteva ore petrecute aici am reuşit să văd „proprietăţile magice” ale tradiţiilor. Le voi exemplifica pe fiecare, folosind imagini şi video-uri.
Hai să le luăm pe rând!
Tradiţiile maramureşene aduc oameni de toate vârstele împreună!
Mi-a plăcut să mă opresc în mijlocul uliţei şi să văd colindătorii la lucru.
Frigul îşi înfingea fără milă ghearele în mâinile mele, dar asta conta mai puţin.
Atât bătrânii cât şi copii cântau cum ştiau mai bine, colinde vechi de zeci sau poate chiar sute de ani. Mi se făcea pielea de găină când le auzeam…
Mai ales când mai vedeam câte un „puiuţ de moroşan” cu obrăjorii roşii de la frig, cu o cuşmă îndesată pe cap, lipit scai de fraţii mai mari, părinţi sau bunici, care cânta cât îl ţineau plămânii.
Tradiţiile moroşenilor au creat un adevărat festin culinar.
În fiecare curte existau mese pline cu bunătăţuri. Bineînţeles că nu le-am ratat şi ne-am aventurat curajos pe la fiecare.
Ospăţul se prezenta aşa: brânză, lapte de oaie, ceapă roşie, cozonac, gogoşi, cornuleţe, coleşa celebră (mămaligă), fasole, murăturile, colaci, nuci, mere şi pomana porcului-cârnaţi, tochitură, caltaboş şi alte preparate din carne de porc, de sezon.
Ne-am înfruptat cu puţin din fiecare, iar apoi am „sfinţit” toate acestea cu vin fiert şi horincă.
Recunosc, aici am avut parte de câteva surprize plăcute, care tot ni se ofereau cu generozitate pe la fiecare casă colindată.
Una dintre ele a fost horinca cu tarhon. Habar n-aveam că există aşa ceva! 🙂
De culoarea chilimbarului şi mai puţin tare decât surata ei obişnuită, misterioasa licoare era bucuroasă să ne încălzească sângele şi să ne înroşească obrajii. 🙂
Cum arată omul după o horincă bună?
Electrizat!
Vinul fiert nu s-a lăsat nici el mai prejos, căci pe gerul aspru, vizitatorii parcă erau mai bucuroşi să intre în vorbă, în jurul focului, la un pahar.
Asta ne duce la următoarea proprietate magică…
Tradiţiile moroşenilor au creat multă socializare şi schimburi interculturale.
Ucrainienii din Botiza ne-au întâmpinat cu inima deschisă şi ne-au povestit despre obiceiurile lor.
Ne-am întâlnit cu un grup de studenţi din diverse ţări europene ( Turcia, Danemarca, Spania, Anglia etc) veniţi în Baia Mare ca voluntari.
Horinca-connecting people este o vorba de duh care a funcţionat cu ei.
Mai mult decât atât, am povestit despre viaţa fiecăruia, zonele pe unde am fost până acum şi verzi şi uscate. 🙂
La sfârşit chiar am făcut un live cu ei, în care si-au exprimat părerea despre tradiţii şi Maramureş.Urmăreşte-l, aici.
Tradiţiie maramureşene ne-au făcut să ne reîntâlnim cu vechi prieteni (şi sa ne facem alţii noi).
Daniel Leş, Dan Carpov-organizatorul şi omul care a vegheat cu drona desfăşurarea evenimentului , băieţii şi fetele de la centrele de informare şi promovare turistică, din judeţ şi alţii.
Cu toţi aceştia ne-am întâlnit şi am făcut schimb de idei şi perspective noi.
Tradiţiile maramureşene ne-au făcut să apreciem mai mult Maramureşul în sine
Am trecut pe lângă casele pictate cu tradiţionalul albastru de Mândră Mărie şi mulţi ţurţuri la streaşină.
Ne-am uitat pe la fiecare tarabă cu produse meşteşugăreşti din lemn, costume populare, medalioane, vase din lut şi multe alte lucruri care încă se mai fac în satele maramureşene.
Am intrat la horă şi învârtită… Şăzi błând! Nu ne-am călcat pe picioare. 😛
Am văzut viflaimurile, „dracii” aka băieţii cu costume de tinichea zgomotoase sau flăcăii care pocneau din bici.
Ne-am înfrăţit cu ceteraşii şi am cântat alături de ei, atât cântecele lor cât şi pitorescul nostru „Trandafir de la Moldova”! 🙂
Uite aşa am petrecut până ce ziua s-a sfârşit. Sărbătoarea continuă, sub diverse forme până pe 28 decembrie, dar pentru noi, zig zagării, asta a fost.
Concluzia?
Toate elementele enumerate mai sus au farmec când sunt luate împreună!
De asta Crăciun în Maramureş atrage an de an turişti din toată ţara şi din străinătate. Pentru experienţă!
De aceea s-a creat un adevărat brand turistic pentru această sărbătoare.
Crăciun în Maramureş a fost pentru mine şi colegii mei o experienţă, pe care n-avem cum s-o uităm.
Mai ales colindele care ne-au fost dedicate la sfârşit, de către tinerii din Dragomireşti! 🙂
Ce urmează?
Avem în vedere să participăm şi la anul. 🙂
Noi îţi urăm să vii (anul acesta sau la anul) să explorezi lumea tradiţiilor maramureşene, în perioada Crăciunului şi pe cât posibil, te îndemnăm să-ţi imaginezi o Românie în care…
Oamenii îşi redescoperă identitatea, îşi transmit valorile şi îmbrăţişează evoluţia! 🙂
Crăciun Fericit!
Am fost ş-om fi! 🙂
~Zig Zagării
Articol scris de: Radu Dascălul
Foto: Radu Dascălul (cele fără sursă menţionată), Dan Carpov, Hotel Castel Transilvania şi Mitruţ Burghină.
Crăciun în Maramureş: E rândul tău
Ce înseamnă pentru tine tradiţiile de Crăciun?
Ai fost la Crăciun în Maramureş? Dacă da, cum a fost experienţa ta?
Scrie-ne un comentariu mai jos! Ne bucurăm să auzim perspectiva ta! 🙂
- Îmbunătățește-ți strategiile de business la TopHotel Conference 2024! - aprilie 17, 2024
- Înscrierile în competiția TopHotel Awards 2024 sunt deschise! - martie 5, 2024
- Industria ospitalității se reunește la TopHotel Conference & Awards 2023! - mai 19, 2023
Leave A Comment