„Oamenii nu ştiu să vadă, nu se uită unde trebuie, adesea merg ca să ajungă.″ ~Nicolae Dărămuş Acestea sunt cuvintele care ne-au marcat, la întâlnirea cu prietenul nostru din Gura Humorului, judeţul Suceava.
„Am făcut-o şi pe asta!” ne-am spus duminică, 20 noiembrie 2016, după ce ultima zi din Targul de Turism al Romaniei (TTR). A fost primul târg de turism naţional, la care am participat în calitate de zig zagări călători! :)
În articolul de azi o să-ţi povestesc despre feluri interesante de a te juca, activităţi pe care le-am practicat, cât timp am stat în Cluj-Napoca. Înainte să intru în detalii hai să te întreb câteva lucruri...
E adevărat! România nu mai e cum era odată. Nici pe hartă nu mai arată la fel. Au dispărut și au apărut atât de multe obiective , încât o hartă fizică rar va ține pasul cu o hartă digitală, mereu în schimbare.
Poarta către inima Transilvaniei! Acesta este brandul care descrie Salina Turda- unul dintre primele obiective turistice vizitate de zig zagări, în judeţul Cluj!
Există momente în viaţa unui om...când crede că le ştie sau că le-a văzut pe toate. Se instalează confortabil în el acel sentiment de „ Eh, am văzut-o şi pe asta! Nimic nu mă mai surprinde!”...
Melania Forosigan,din Zlatna își duce cei 85 de ani cu seriozitate, blândețe și pasiune. Istoria rămâne o parte din inima dumneaei și asta s-a simțit în tot ce povestește. Dragostea pentru România se simte încă de la poarta casei sale, unde se află agăţat un clopoţel care sună şi o pamblică tricoloră.
Mica Romă? Oraşul educaţiei? Panteonul Culturii? Fântâna românismului? Locul de unde a răsărit Soarele românilor ? Mecca românismului? Oricum am numi municipiul Blaj, valoarea lui culturală, spirituală şi istorică rămâne aceeaşi!
Cât de mult bine poţi face lumii prin artă? Nu putem măsura la milimetru asta! Pictorul Dorin Susan din Sebeş ne arată însă, că în mâinile un om care îşi iubeşte semenii, arta face minuni: aduce personalităţi diferite împreună, sparge barierele prejudecăţilor, cultivă caractere şi mai ales obişnuinţa de a vedea frumosul, în orice!
După ce ne-am bălăcit bine pe Cheile Olteţului şi am coborât în rapel de pe pod, ziua ne mai aduce o nouă experienţă...O vizită în Peştera Muierilor!
Cheile Olteţului sunt o distracţie 100% naturală, oricând la dispoziţia pasionaţilor de rafting uman! Da, am zis rafting uman sau termenul din engleză: Body rafting.
-Am vorbit la Baia de Fier să facem via ferrata. Suntem aşteptaţi acolo, numai să ne hotărâm când mergem toţi. Asta îmi tot spunea Marian, încă din primele două săptămâni petrecute în Gorj.
De la Brâncuşi la Tudor Vladimirescu sunt doar câteva zeci de metri! :) Asta se întâmplă în Târgu
Kilometrul 0 ? În Târgu Jiu? Da, îl găseşti inscripţionat pe o placă de granit, pe strada Geneva...
Ce poveşti vei descoperi pe dealul Nereaz? Agitaţie mare,mon cher! După vizita în atelierul de ţesături al Mirei Tantan din Tismana trebuia să mergem în Târgu Jiu. Dar cum să pleci când un loc puţin cunoscut din zonă rămânea neexplorat?
Zig Zag la Mănăstirea Lainici După micul episod de film de pe Defileul Jiului(o maşină de poliţie ce
Cum se simte o plimbare prin creierul munţilor? :) Nu a fost chiar creier ci mai degrabă un intestin subţire şi lung, din asfalt, acompaniat la tot pasul de râul Jiu. Imediat după ieşirea din Bumbeşti Jiu am pornit spre Mănăstirea Lainici prin Defileul Jiului.
Ce locuri sunt neaparat de vizitat, când mergem în Gorj? Asta era întrebarea pe care o adresam încă de când eram în Vâlcea. Un răspuns primit deseori era: Mergeţi la Curtişoara, la Muzeul Arhitecturii Populare. O să vă placă!
După o zi plină de experienţe la Curtişoara, Lainici, Vişina şi Defileul Jiului am încheiat în stil mare călătoria: cu o vizită la castrul Roman de la Bumbeşti-Jiu Gară.
Când ţi-e lumea mai dragă apare...Tismana! :) -Marian am un interviu la 14:00. Într-o oră termin şi apoi
Zig Zag prin Băile Herculane aduce zile de poveste! Şi de povestit mai departe. De data aceasta protagoniştii nu mai suntem noi ci oameni dragi nouă, care fac parte din comunitatea Zig Zag. Este vorba despre Laura Cheţa, copywriterul nostru din Huşi.
“Eu ca inginer miner trebuia să am o meticulozitate. N-ai făr de cât! Galeriile se fac în centimetri, cărţile se fac în cuvinte. Dacă nu ai răbdare să faci centimetru cu centimetru, nu faci galeria. Aşa e şi cu cărţile.”
Atât de strâns s-a ţinut Florin Teodorescu de jocul caluşarilor încât a devenit unul din ei. Cum s-a ajuns aici? Se ocupă de cei care au curaj să ia la întrecere ielele...
Foto: Valeru Ciurea Oltul iese în lume cu tradiţiile! Parcă nu există regiune românească care
Există prietenie în Skandenberg ? Hm... Te priveşte în ochi, dar nu te sperie. Mâinele vă sunt încleştate. Nu e deloc pace. Într-o secundă te mobilizezi, îţi concentrezi toate forţele şi stai ferm. Auzi încurajarea antrenorului şi dai peste cap soarta concursului. Ai câştigat!
Un om al armatei primeşte darul strămoşilor din Neolitic: ceramica de Vădastra A venit momentul să ne aşezăm lângă roată şi să privim cum reînvie o tradiţie veche de 7.500 de ani.
Zig zag-ul prin Craiova ne-a scos în cale un om pentru care "a zbura" este mai mult decât un vis. Este parte din viaţa lui. Ne-a "contaminat" cu stăpânirea lui de sine şi ideile după care şi-a călăuzit viaţa.
Vii în Caracal şi vrei să-i cunoşti trecutul...Vrei să ştii ce rol a jucat în istoria Oltului şi poate
În linişte a apărut o idee. Apoi, mână de la mână, din puţinul oamenilor aceasta a prins contur. Aşa a apărut Mănăstirea Maglavit din satul cu acelaşi nume al judeţului Dolj.
În timpul călătoriei în zig-zag prin Bănie, paşii ni s-au chiar la Filarmonica Oltenia. Atunci ne-am gândit că trebuie neapărat să asistăm măcar la unul dintre măreţele concerte susţinute în cadrul ei...
„Oricât voi trăi şi oriunde va fi să mor, rămân băileştean până în străfundul sufletului”. Aşa spunea în timpul vieţii Amza Pellea…Asta simţim şi noi când am călcat pragul casei “omului de miliarde”, Nea Mărin.
Vizitarea Grotei Haiducilor (cunoscută și sub numele Peștera Hoților) e o evadare din lumea urbană. La capătul scărilor, te așteaptă intrarea principală care te invită într-o experiență labirintică. Imediat ce pătrunzi în întuneric, gândul îți fuge la omul din peșteră. După descifrarea semnelor de pe pereții săi, descoperi o altă despicătură în munte. Dincolo de ea, măreția verdelui și a sălbăticiei.
Scărişoara şi Ineleţ - un colţ de paradis, dincolo de nori “ Binecuvântaţi să fiţi voi ce urcaţi pe acest munte şi să nu uitaţi că Dumnezeu este cu voi în fiecare clipă.”
Mi-a plăcut mult inițiativa asociației pentru turism...despre care îţi voi scrie astăzi! Se numeşte Mehedinţiul de sub munte. Am ajuns să o descopăr prin intermediul unui suflet frumos care o animă şi îi dă o direcţie: Letiţia Păulescu, din comuna Ponoarele.
Peştera Topolniţa din judeţul Mehedinţi te pune pe gânduri... Să-ţi vezi repede de drum în Zig Zag prin judeţ sau să te laşi ispitit de frumuseţile naturale din jurul ei? E o întrebare la care e dificil să răspundem.
A fost odată ca niciodată, în vestul României, în regiunea istorică numită de mulţi Banat un
Povestea spune că maghiarul Komaromi a cumpărat de la famila Berna un domeniu întins în Otomani, astăzi un sat component al comunei Sălacea din județul Bihor.
Gospodăria jelerului este îngrădită cu răchită împletită și este formată din casa cu două încăperi și o fântână cu o cumpănă, săpată în pâmânt, până la 8 metri și jumătate adâncime.
Pe drumul județean 191F ce leagă Marghita de Valea lui Mihai se află Sălacea, o așezare foarte veche, cu dovezi arheologice din Epoca Bronzului.
Valea Ierului te suprinde prin întinsele terenuri fertile, descoperirile arheologice sau finețea vinurilor nobile ce așteaptă în crame să
Când vii dinspre Valea lui Mihai sau de mai departe, din Satu Mare spre Oradea, pe drumul E671 te aduce în vechiul Săcuieni. Istoria acestei localități din Valea Ierului începe din neolitic și lasă în urmă multe povești de spus și de văzut pe viu.
Aici, sinagoga își exercită influența prin cele trei mai activități: rugăciunea, instrucția publică și reuniunea comunitară.
Valea lui Mihai, micul oraș din nordul județului Bihor, se poate mândri cu o mică ”comoară” amenajată într-o casă țărănească. Este vorba de Muzeul de Istorie și Etnografie Andrássy Ernö.
Valea lui Mihai este orașul bihorean aflat la 12 km de frontiera cu Ungaria. A primit acest statut în anul revoluției din 1989 pe 18 aprilie, consolidându-l în permanență.
Biserica reformată este atuul acestei comunități, atât ca loc de întâlnire și de rugăciune, cât și ca obiectiv turistic.
Acest monument este amplasat în centrul orașului Valea lui Mihai în aprilie 2006. Îi comemorează pe cei care au plătit scump pentru îndrăzneala de a se ridica împotriva sistemului și de a lupta pentru libertatea lor.
Ajungi fără doar și poate în fața bisericii romano-catolice „Sf. Anton de Padova” care îți trezește curiozitatea.
În prezent, atracția izvoarele de apă termală de aici atrag, an de an, turiști din toată țara. Ștrandurile sunt cele mai importante puncte de atracție turistică din oraș.
Comunitatea reformată maghiară din Marghita a donat atunci un teren suratei ortodoxe iar în 1990 s-a așezat piatra de temelie pentru o biserică nouă închinate Sfintei Parascheva.
Pe strada Nicolae Bălcescu, în centrul orașului se află un „gigant” cu armură argintie unde credincioșii în număr mare: Biserica Ortodoxă Nașterea Sf. Ioan Botezătorul.
Parcul central este considerat plămânul orașului și mai este cunoscut sub numele de Parcul Nepliget. Aici se găsește și un lac care dă un plus de energie și de vitalitate zonei.
Dacă drumurile tale te aduc prin Marghita, e imposibil să nu treci și prin fața primăriei. Trecând pe aici, îți dai seama că există o istorie mult mai veche în zidurile instituției pe care o privești.
Orașul Marghita strălucește în lumina soarelui de sute de ani. Legendele spun că prin anii 1200 se consolida o mică localitate pe lângă Barcău.
Singurul cojoc femeiesc care se putea purta cu coloane pe spate era la Roșia. Asta pentru că așa s-a păstrat obiceiul. Însă doar femeile care se măritau, aveau voie să-l poarte, după ce, practic, erau inițiate.
”Țara Beiușului cuprinde cea mai mare concentrație de sate cu meșteșugari din țară, s-ar putea spune.
”Mie mi-a plăcut să cânt de mică. Încă de la grădiniță, când aveam serbări, mă punea doamna educatoare să cânt.
”Piatra se sparge și se așează în cuptor. Se începe cu pietrele mai mici și deasupra se pun alea mai mari.
”Învățatul trebuie să te prindă din sărăcie în primul rând și în al doilea rând să-ți dorești ca să faci o meserie.
Escaladarea munților în plan vertical, pe niște capse mari de metal înfipte bine în piatră și legate între ele prin cabluri se numește via ferata.
Ne aflăm în Carpații Occidentali, grupa montană nordină, anume, Munții Bihorului.
Satul de vacanță Vârtop este un loc în care poți face foarte multe activități.
La doar câteva ore de mers de cel mai înalt vârf din zonă, vârful Bihor, între pădurile de conifere găsești un mic sat de vacanță.
Satul de vacanță Vârtop este complet pregătit pentru iubitorii de sporturi de iarnă, de săniuță sau, pur și simplu, de zăpadă.
În sud-estul Bihorului, aproape de frontiera cu județul Alba, se întinde Valea Sighiștelului, o rezervație naturală de peste 400 de hectare. Zona abundă în vegetație și faună.
Fenomen carstic ce-ți creează impresia că ai fi o furnică la marginea unui toc de ușă, Porțile Bihorului se deschid printr-un portal de 12 metri lățime și 10 metri înălțime.
Dacă alegi Sighiștel drept următoarea ta oprire, obligatoriu trebuie să-ți mai programezi 2-3 ore de mers până în Valea Sighiștelului.
Cum petreci traseul de la Cheile Galbenei către sursa apei, vei descoperi locul de unde iese din munte.
După ce ai trecut prin Cheile Galbenei, urmează o bine meritată pauză la Cascada evantai.
Stânci gigantice, ape tumultoase, peșteri misterioase, pentru toate acestea merită din plin să guști aventura oferită în exclusivitate de Valea Galbenei.
Satul de vacanță Boga este ca o perlă așezată între două cochilii, împânzite de pomi și dealuri.
Dacă te pasionează să alegi scurtăturile sau să creezi trasee noi prin pădurea sălbatică presărată cu frunze de la leurdă, atunci fii pregătit să aluneci pe straturile de frunză uscată.
La facerea lumii, zeii au ales câteva locuri care să rămână în liniște și pace până la sfârșitul zilelor.
Cu mult, mult timp în urmă, întreaga lume era împărțită în două.
Pe când zeii duceau o ultimă bătălie cu forțele răului, s-au format și s-au întâmplat multe minunății.
Când zeii au plecat de pe pământ, au lăsat în urmă o forță imensă care să țină în echilibru lumea.
Plimbându-ți pașii pe crestele munților din Bihor, cu siguranță vei auzi de Valea Iadului și de barajul Leșu.
Munții Apuseni sunt plini de surprize. Formațiunile carstice de aici te fac să te minunezi la tot pasul.
Atunci când creatorul și-a împărțit averea, toate popoarele au venit la el.
Atunci când drumurile te aduc în Țara Beiușului, e musai să vizitezi una dintre cele mai lungi peșteri din România.
Vioara cu goarnă și-a lăsat amprenta adânc imprimată în folclorul bihorean.
Pe vremea când s-au împărțit meșteșugurile, fiecare popor s-a adunat să primească cele trebuincioase pentru traiul de zi cu zi.
Țara Beiușului este zona care oferă identitate județului Bihor.
Tinerii zei care au format lumea, au construit o școală de meserii dedicate zeilor.
După zig-zag-ul liliecilor prin peșterile Devențului 1,2,3 tinerii zei au dat naștere unui loc atât de special încât a fost zona unui spațiu locuit de muritorul preistoric.
Se spune că din Peștera Vadu Crișului ajungi pe alte meleaguri subterane.
Cascada Vadu Crișului este darul oferit de tinerii zei femeilor din Defileul Crișului Repede.
După ce zmăul a fost doborât, liniștea în Defileul Crișului Repede a reapărut. Muritorii din Vadu Crișului și-au reluat viața liniștită în acest rai pământean.
”Pe vremea aia exista Transilvania tv și era o emisiune, Satul bihorean, unde în fiecare duminică se mergea într-un sat din județ.
”Împreună cu 2 colege și-un coleg, în anul 1 ne-am pus să facem primul plan de afaceri.
”Îmi plăcea foarte mult să mă cațăr prin copaci. Stăteam la bloc, iar în curtea lui aveam o fostă grădină a unei case și era plin de garaje.
”Am avut în sat o familie de învățători ce au predat vreo 40 de ani la noi.
”Ceea ce m-a motivat în primul rând în clasa a 9-a a fost că mi-am dat seama că eu am intrat într-o conjunctură favorabilă prin prietenii mei și că tot timpul am vrut să mă afirm...
”La un moment dat, în toată liniștea asta, noi începusem deja să ne simțim bine că în sfârșit facem ceva, studiem și noi, apare unul dintre contactele pe care Adina le avea de pe partea de distribuție de vinuri.
”Întotdeauna mi-a plăcut viața activă. Mi-am dorit medicina și-am urmat această cale. Dar după ce am intrat și am văzut în ce constă, am încercat să-mi găsesc acea cale care să-mi furnizeze cât mai multe situații.
„În familie taică-miu a fost pălincar și încă mai este, iar eu am preluat tradiția de la el.
Predă dansul de 20 de ani și din experiența spectacolelor de până acum spune că: ”un spectacol pe scenă nu e un dans la liber.
“Veneam acasă, eram în aeroport... și acum dacă mă duc, știu exact locul unde mi-a venit ideea așa ca un flash, ca un gând țintă...
”Ideea de Love story book a început chiar cu o lună înainte de a termina facultatea.
Are în plan ca pe viitor să-și formeze un fel de trupă, în cadrul căreia să existe un DG cu el, un basist și un instrumentist, alături de care să poată merge și la diversele evenimente unde e invitat.
A început să scrie de pe la 12 ani, spunând că: ”m-am enervat că maică-mea mi-a găsit caietul pe care scriam și nu am mai putut scrie de-atunci deloc.”
”Pictez de când mă știu, încă de mică.
”Cu Oradea în imagini a început totul.
”Totul a început când aveam 12 ani și umblam cu bunica la piață și stăteam și mă uitam la tarabe...
”Eu sunt mai puțin cu muzica, mai mult scriu și până la urmă sunt mai apropiată de poezie.
”Eram prin clasa întâi și mi se spunea că nu sunt talentată, că n-o să cânt niciodată, că nu am voce și că sunt departe de a face muzică vreodată în viața asta.
E situată într-un adevărat campus, pe locul unde s-a înălțat complexul de clădiri al unei școli de jandarmi în 1912, într-un stil secession sobru.
Plimbându-te pe străzile întortocheate ale Oradei, la un moment dat vei observa o clădire parcă desenată de soare.
Pe strada Iosif Vulcan la numărul 7 din Oradea, Casa Fodor Izsó comprimă timpul prin arhitectura sa, cu fațade asimetrice.
Cel mai mare edificiu baroc de pe teritoriul României şi una dintre cele mai frumoase bazilici din Europa se află la Oradea.
În aproprierea Oradei, la numai 2 km de agistația urbană, se află Mănăstirea Sfintei Cruci, o oază de liniște și un tezaur spiritual.
Începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, viața muzicală din Oradea se intensifică o dată cu venirea unui tânăr muzician, Johann Michael Haydn, fratele mai mic al lui Joseph Haydn.
Ajuns pe străzile orașului Oradea, trebuie negreșit să vizitezi grădina zoologică de aici...
În 1902, unul dintre cei mai productivi arhitecți ai orașului, Ferenc Sztarill, pornește lucrările la o clădire cu două etaje la intersecția străzii Teatrului cu Piața Ferdinand.
Când alegi să te relaxezi în apele termale din Băile Felix nu uita să vizitezi și obiectivele turistice din jur. Ar fi păcat să pleci de aici fără să vezi lacul cu nuferi.
Când treci prin centrul stațiunii de la Băile Felix, vei observa o biserică din stejar ars de-atâtea taine stă sfioasă, așteptându-și credincioșii.
Ştrandul cu Valuri se află în apropierea Rezervaţiei Naturale Pârâul Peţa din Băile 1 Mai şi lângă Detaşamentul de Pompieri.
Atunci când călătorești, ești pe drumuri și începi să vizitezi un oraș, în nici un caz nu îți dorești să ajungi la tribunal...
”Primul număr este mereu pe muzică pentru a atrage atenția, să vadă ce se întâmplă acolo, ce vrem să facem și așa le observăm și caracterul oamenilor...
”Se făceau cursuri la școală de prim ajutor pe clase, pe raioane, care aveau loc la dispensarul medical...
”Am cunoscut un austriac care avea o firmă de profil ce producea recipienți din plastic, iar eu am venit de fapr în România să vând pubele de gunoi oamenilor pentru a avea unde să arunce gunoiul...
”Vinul este singurul produs care are o lege proprie (legea viei și vinului), e singurul aliment care are o lege, e și cultură, și terapie și religie...
”De la 15 ani am zis: ‹Gata, nu mai am ce sta aici, plec! Nu mai am ce face la școala asta.› Iar mama mi-a zis că nu sunt bani pentru a merge la Chișinău să dau examen...
”Cred că mai devreme sau mai târziu, tot asta căutam și asta am vrut să găsesc: o formă în care să mă pot manifesta, care să-mi vină ca o mănușă.
”În copilărie mă cerceta visul de a fi poet și nu atât de a deveni pentru că la acea vârstă atât de crudă, mă socoteam poet fiindcă după fiecare lectură din poeții de la școală, încercam să-l imit în scrisul meu.
”Specialitatea” lui e muzica barocă, de aceea e plecat din țară de 4 ani în Franța. A fost școlit la Cluj, dar e crescut și născut în Oradea..
”Care-i rolul bogăției? Dacă rolul ei e statutul meu social sau împlinirea mea e păcat (de exemplu- bogatul căreia i-a rodit țarina)...
”În ʼ62 am fost la un concurs republican. Atunci se făceau niște concursuri republicane care se țineau la București și era finala.
”Am copilărit în casa pilot reabilitată, iar pentru mine a rămas ca o chestie sentimentală și în momentul în care am zis să facem ceva pentru o clădire, ne-am uitat pe fereastra primăriei și am văzut-o, iar toată lumea a propus-o.
”Eram în clasa a 8-a când a început toată treaba asta, pe care am dezvoltat-o în paralel cu job-urile pe care le-am avut.
”Am făcut aici liceul, am rămas la facultate și între timp încercam întotdeauna să fac ceva pe lângă. Aveam eu impresia că dacă faci ceva în paralel, te dezvolți un pic mai mult și ai un alt start în viață.
”Eram de 2-3 ani în presă și simțeam că mă complac într-o situație, că nu mai evoluez . Și m-am apucat de încă o facultate, de istorie.
”Am fost plecat în străinătate, în Austria, unde am studiat și am făcut facultatea și printr-o întâmplare am ajuns la Oradea.
Fiind considerata a doua stațiune ca importanță din România după litoral, Băile Felix s-au dezvoltat pe măsura așteptărilor.
”Când lucrezi în sectorul public, dacă ești un profesionist trebuie să vorbească despre tine rezultatele, nu tu. Există o practică ce se folosește foarte mult, mai ales în mediul public: ai o idee, imediat ieși în presă.
” Îmi place moda chiar de mic copil. Bunica era croitoreasă și tot timpul mă încuraja să fiu aranjată, să mă îmbrac frumos, nu neapărat cu cele mai scumpe haine, că nici nu era putere financiară...
Casa de Cultură din Oradea este un loc care găzduiește foarte multe activități.
Fiind una dintre puținele clădiri non-religioase din Oradea care scot în evidență apartenența la credința evreiască, Palatul Ullmann a fost construit în 1913.
Înainte de a traversa Podul Intelectualilor spre pietonalul Republicii al Oradei, în Piața 1 decembrie, la numărul 10 se află Facultatea de Medicină, un simbol arhitectural al orașului.
În colțul format de strada Vasile Alecsandri și Piața Unirii se află o frumoasă clădire în stil secession: Palatul Moskovits Adolf și fii. Mai este numit și Palatul Moskovits II.
Odinioară era cunoscută sub denumirea de Piaţa Sf. Ladislau. Apoi, între cele doua războaie mondiale a primit numele actual de Piaţa Unirii.
Încă din cele mai vechi timpuri educația a fost foarte importantă pentru orice comunitate.
Încă din secolul XIX se dorea înființarea unei biblioteci publice în Oradea dar aceasta a fost deschisă la începutul secolului următor.
Când ieși din parcul 1 decembrie din Oradea, dacă vrei să treci imediat pe partea cealaltă a Crișului Repede, Podul Intelectualilor e o cale simplă și plină de poveste.
Pe la 1900, canonicul Ladislaus Palotay făcea comanda unei clădiri ce avea să fie mai târziu azilul pentru bătrâni şi copii „Sfântul Ladislau”. Arhitectul şi în acelaşi timp antreprenorul lucrării a fost arhitectul Sztárill Ferenc.
E mai ușor să înveți ceva nou atunci când te joci! Iar când ai un spațiu de joacă pe măsură, timpul liber petrecut aici e un timp câștigat.Pe ideea aceasta a fost construit în anul 2007 parcul „Orășelul Copiiilor” din Oradea.
O călătorie pe meleagurile orașului Oradea nu poate fi încheiată fără o vizită în locul unde, de zeci de ani, copiii sunt formați în afara școlii prin diferite activități.
În spatele Palatului ce îi poartă numele( astăzi Hotel Astoria), Ferenc Sztarill a mai proiectat o clădire ce îmbogățește peisajul arhitecturii orădene. Este vorba despre Casa Salamon Goldstein, un produs al stilului secession transilvănean.
La începuturi, camerele de comerț și industrie au apărut într-o perioadă în care relațiile economice se dezvoltau din ce în ce mai mult, iar locul, data și modul de înființare fiind influențate de regimul existent în momentul respectiv.
Fără comunicare, o societate ar pieri încetul cu încetul. Vreme de secole poșta a fost și încă este un mijloc de legătură între oameni, de clasica scrisoare sau carte poștală la colete și alte servicii.
A fost ridicat în 1896, de către arhitectul Knapp F. pe malul Crișului Repede, în care a funcționat inițial Școala arhireală.
Când pașii singuratici ți se perindă pe străzile Oradei, din stânga și din dreapta clădirile noi și vechi, în reconstrucție sau reabilitare te întâmpină cu ospitalitate. Dacă te plimbi prin parcul Traian, vei observa la un moment dat o clădire albă și întinsă.
În 1905 arhitectul Rimanoczy Kalman jr., proiecta una dintre cele mai grandioase construcții ale stilului secession. Acesta a fost comandat de inginerul Moskovits Miksa,care a cumpărat terenul în 1904.
De cum ajungi în Oradea, iei străzile întortocheate la colindat. Ochii îți sunt atrași de clădirile cu arhitecturi care mai de care mai interesante. La un moment dat însă privirea-ți se oprește brusc. Te întâlnești cu Palatul Baroc din oraș.
Plimbându-te în voie prin parcul Traian, la un moment dat o clădire impozantă îți atrage privirea. Planurile de construire pentru aceasta, îi aparțin arhitectului-constructor de bănci Alpár Ignác, fiind ridicată în secolul al XX-lea.
Construcţia a fost realizată după concepţia episcopului Forgách Pál şi a servit ca locuinţă pentru clerici. Cele zece clădiri înşiruite au fost construite în diferite etape pe parcursul a peste 100 de ani, din 1750 până în 1875.
Muzeul Memorial ”Iosif Vulcan” a fost fondat în anul 1964, fiind consacrat abia peste un an, cu prilejul centenarului revistei Familia. În perioada 1896-1906, locuința lui Iosif Vulcan a funcționat și ca redacție a revistei.
Cu o istorie de aproape 1000 de ani, Cetatea Oradea este un obiectiv turistic de rang înalt nu doar pentru județul Bihor, ci pentru toată zona de vest a țării.
Odată ajuns să străbați la pas pietonalul din centrul orașului Oradea nu ai cum să treci cu privirea pe lângă o statuie masivă de bronz care depășește doi metri. Statuia îți inspiră verticalitate și demnitate și te face să vrei să afli mai mult detalii.
În prezent acestă clădire are funcții diverse. La parter recent a reapărut o unitate bancară, după ce ani buni funcţionase o farmacie.
Aflat în apropierea sinagogii ortodoxe, edificiul realizat din marmură neagră a fost înălțat în memoria comunității evreiești din Oradea.
Situat în centrul oraşului Oradea, spitalul are în spate o istorie încărcată. Clădirea în care funcţionează acesta a fost construită în 1731.
Atunci când vizitezi sau ești în trecere prin Oradea, unul dintre obiectivele de pe listă trebuie să fie și biserica baptistă "Emanuel" . O clădire imensă, gri, realizată într-un stil modern abia așteaptă să o vizitezi și să-i calci pragul pentru a-i descoperi tainele.
La începutul secolului XX apar în România primele locomotive electrice (e drept, de linie îngustă). În 1894 este construită o linie cu ecartament îngust (700 mm), la fabrica de hârtie Bușteni. Între 1894-1899, pe această linie s-au utilizat locomotive cu aburi.
Poate fi întâlnită foarte ușor cu privirea când te plimbi prin Piața Unirii. Aceasta a fost amplasată aici în 1994. E realizată de către sculptorii Alexandru Gheorghiță și Georgeta Caragiu și turnată din 8,5 tone de bronz.
”Am avut marele noroc în viață că încă de pe la 16-17 ani am fost implicat în ONG-uri, în viața asociativă. La început am fost la Cercetași foarte activ, după aia am trecut în partea de mediu."
Dacă este vreun loc în Oradea unde arta, istoria, cultura și arhitectura se concentrează pe fiecare metru pătrat, Piața Ferdinand este răspunsul potrivit.
Începutul secolului XX a fost o perioadă de glorie pentru Oradea. La nivel de arhitectură oraşul se transforma rapid. Arhitecţii se întreceau să proiecteze clădiri maiestuoase, atât de interes public cât şi privat.
În Oradea, clădiri vechi de peste un secol, te încântă cu a lor arhitectură, continuând să-ți spună povești și secretele uitate ale orașului. Una dintre ele este Palatul Apollo.
Omul sfințește locul! Această zicală este potrivită când vorbim despre Emanuil Gojdu(1802-1870). Cunoscutul avocat și susținător al drepturilor românilor din Transilvania a rămas în memoria orădenilor prin exemplul personal.
Municipiul Oradea își desfășoară existența în punctul de întâlnire dintre o zonă deluroasă, prelungire a Munților Apuseni, și Câmpia Banato-Crișană. Crișul Repede îl desparte în două părți reunite pe alocuri de unsprezece poduri.
La începutul secolului XX, în Oradea, comunitatea evreilor înflorea. Populația era în creștere vizibilă, ajungând până la 15.000 de locuitori – înainte de al II-lea Război Mondial număra 30.000 de suflete, o treime din populația orașului.
Aurel Lazăr a fost un important avocat și om politic român, militant pentru drepturile românilor din Transilvania și artizan al Marii Uniri. Faptele sale au rămas în conștiința orădenilor de-alungul timpului.
Unul dintre punctele forte ale orașului Oradea este arhitectura diversificată a clădirilor, unele mai noi, altele trecute prin sita secolelor.
În Oradea, pe strada Roman Ciorogariu se află un complex dedicat ordinului călugăresc Premonstratens, recunoscuți prin veșmintele lor albe și contribuția pe care au adus-o la un moment dat orașului.
Dacă arta nu impresionează, nu uimește sau chiar să șocheze, atunci înseamnă că Radu Pământ nu e prin preajmă. Dar în momentul în care se petrece, toată lumea știe că despre el e vorba.
Terminând specializarea de limbi moderne aplicate, până în 2013 a lucrat ca traducător, aceasta fiind meseria ei de bază, dar apoi s-a dedicat în totalitate asociației.
”Din ʼ98 până-n ʼ99 am avut un repaos de rupere de la copilărie, de la loc și începerea unei alte vieți de la zero. M-am acomodat destul de repede și mi-am cumpărat un Golf Cabrio decapotabil, fiind 2 în toată Oradea și era o mașină cunoscută.
Din dorința de a împărtăși pasiunea ei și cu alți oameni, vrea ca împreună cu 2 asociate să înființeze o asociație- Teatrul independent, în cadrul căreia ele vor prezenta diverse piese de teatru.
Atunci când mergea sau era invitată la anumite evenimente, nu putea fi critică, fiindcă ”dacă un om te cheamă la vernisajul lui e o sărbătoare pentru el, cunoscuții și invitații săi. N-o să le strici tu sărbătoarea ca să îi faci de râs.
Niciodată nu și-a făcut planuri de viitor, mai ales când era mic, spunând că: ”ce mi se dă, iau și mă duc mai departe. Așa a fost și cu actoria - a apărut un domn în calea mea, căruia i s-a pus pata pe mine și gata.
Pasiunea sa legată de scris o nutrește de când era foarte mică, încă de-atunci apucându-se să scrie tot felul de versuri sau diverse strofe.
Imprevizibilul e cel cu care se luptă zi de zi în meseria pe care o practică. Deși are o pregătire serioasă în spate, alături de teste pe care le dă la anumite perioade de timp, niciodată nu știi ce se poate întâmpla.
„Tot ceea ce facem, de la an la an capătă culoare pentru că nu ne limităm la a face doar o anumită consultanță pe un monument. Scopul fundației e să și promoveze, să conserve, să propună programe, strategii și încercăm din fiecare să facem câte puțin.”
”De tot ce am eu se bucură foarte multă lume și multe guri fiindcă nu le-am făcut pentru mine. Nu mi-am construit pentru mine o casă. (...)Tot ce am făcut, a fost pentru oameni. Am făcut o clinică unde să vină oamenii să se trateze.
”La un moment dat îmi zice unul dintre prieteni:‹ Băi, eu mă duc la Cercetași.› Zic eu: ‹Ca ăia din filme?› Eu aveam un vecin cu care am învățat să merg pe munte de la 10 ani și mă bucuram că în sfârșit nu mai mergem singuri.
”Am început să umblăm prin școli, să lansăm cărți... Ideea proiectului cu Peri e ideea mea și când m-am dus la profesorul Mălinaș, prezentat fiind de- o cunoștință, zice: ‹Haideți, dați-mă gata! / Cum să vă dau gata?
“Nu era nimic aici înainte. Noi l-am construit de la zero. Era doar clădirea care niciodată n-a avut o destinație 100% culturală. Clădirea are o poveste interesantă, ea aparținând unei familii evreiești.
”Mie Dumnezeu mi-a făcut un mare favor. Eram de 6 ani și jumătate și mă întrebau: ‹Ce vrei să te faci?› Și eu am zis că birjar. O fetiță birjar? Eu am crescut într-un oraș mic unde ăsta era mijlocul cel mai serios de mișcare, de du-te, vino.
”Am fost în echipa fondatoare printre primii 3-4 care au participat în cadrul proiectului. Pe urmă am avut o pauză de câteva luni, fiind și în AIESEC și neavând prea mult timp, iar acum am preluat rolul de coordonator.
”Am terminat liceul de muzică la Cluj pentru a deveni profesor de pian. Am încercat apoi să intru la Conservator unde era doar un singur loc, dar nu am reușit.
”Târgu Mureș: ăsta era orașul în care am trăit. Ungurii când au intrat atunci, imediat au introdus că evreii până la ora 7 p.m. au voie să umble pe stradă. Au fost prăvălii unde evreii nu au fost serviți.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, evreii erau o parte importantă a comunității din Oradea. Aceștia reprezentau aproape un sfert din populația orașului și întreprindeau foarte multe acțiuni în folosul comunității.
Când ajungi în Oradea, trebuie să vezi unul din puținele muzee militare din țară. Astfel de muzee mai găsești în București, Constanța și Bacău.
Când intri în Oradea, nu poți să nu observi multitudinea de biserici construite aproape pe fiecare stradă. Până ajungi în centru de obișnuiești, dar nu poți trece cu vederea una dintre cele mai masive dintre ele.
Cum te plimbi pe străzile orașului Oradea, simți că traversezi o jumătate din Europa când privești în stânga și în dreapta. Bogăția monumentelor arhitecturale și decorul lor te lasă fără cuvinte.
Cu mult timp în urmă, comunitatea evanghelică din Oradea își construia, pe actuala stradă Tudor Vladimirescu, o mică capelă.
În urmă cu sute de ani, călugării mizericordieni au fost aduși aici pentru a se îngriji de bolnavi. Multe personalități din domeniul religios au făcut donații și a fost construit un spital și o capelă unde aceștia să își poată desfășura activitatea.
Una dintre importantele metode de a ajunge în orașul Oradea este calea ferată. Prima clădire de care ești întâmpinat când ajungi aici, pe această cale, este gara centrală.
Unul din cele mai importante simboluri ale orașului Oradea este Palatul Vulturul Negru. Acesta a fost construit la începutul anilor 1900 și reprezintă o adevărată bijuterie arhitecturală.
Dacă te plimbi pe străzile orașului Oradea și ajungi în parcul 1 Decembrie, vezi în centrul acestuia o statuie impunătoare. Aceasta este statuia soldatului necunoscut.
În momentul în care calci pentru prima dată pământul bine bătătorit al orașului Oradea îți dai seama că aici vei găsi multă istorie și diversitate. Nu ai voie să pleci de aici fără să vizitezi un loc inedit: o clădire în care astăzi funcționează un lactobar cum nu ai mai văzut.
La începutul anilor 1900, hotelul și băile Rimanoczy erau una din atracțiile principale ale orașului pentru cei care doreau să se relaxeze într-un cadru modern. Era cel mai modern hotel orădean din vremea aceea.
Sistemul bancar are un rol foarte important în dezvoltarea unei comunități. De aceea este recomandat să cunoaștem istoria acestui sistem. În Oradea poate fi văzută clădirea în care a funcționat prima bancă din zonă. Aceasta se numea Casa de economii a comitatului Bihor.
Orice inițiativă măreață începe cu un prim pas. În Oradea de început de secol XX, arhitectura clădilor a devenit asemenea unui organism viu care se dezvolta puternic. Atât de viguroasă a devenit încât, mărturia existenței sale o poți admira plimbându-te pe străzile orașului. “Inima” acestui organism este chiar stilul art-nouveau care a început să bată odată cu apariția casei Füchsl.
Stilul vienez secession în arhitectură a luat proporții la începutul secolului XX, în orașul de pe Crișul Repede. Clădiri impozante au început să se strecoare rând pe rând în Oradea, dându-i farmecul pe are îl are și astăzi.
În viața unui oraș există oameni a căror contribuție vine exact în momente dificile, de care locuitorii au nevoie. Pompierii sunt printre cei care intervin primii în astfel de situații. În Oradea, activitatea Brigăzii de Pompieri Crișana de-alungul timpului nu a trecut neobservată.
În centrul Oradei, pe cele două maluri ale Crișului Repede, arhitectura de început de secol XX și istoria își dau mâna. Din înțelegerea lor rezultă o înfățișare pe care cu greu o poți uita.
Acolo unde astătzi strada George Enescu se întâlnește cu Parcul Traian, arhitectul Rimanoczy Kalman Junior a văzut, la începutul secolului o clădire în formă de L cu trei etaje, în still secession. După planurile sale inginerul Reisinger József construiește clădirea Baroului Oradea în 1909.
”Au fost situații în care, având o zi proastă, venind la serviciu, întreb o mămică (asta tot timpul o să-mi rămână-n minte și-o s-o spun tuturor) care are o fetiță cu un sindrom genetic rar întâlnit, cum este, cum se simte.
"Încerc să le facilitez accesul spre angajatori prin acele târguri de carieră. Și mai mult decât atât, o firmă care-și dorește să ajungă în universitate să discute cu studenții, cred că e o oportunitate pentru ei să afle informații. "
Prima oară când am intrat a fost în anul întâi de facultate pentru că era prietena și nu mă interesau prea multe, eram îndrăgostit și-atât. După ce s-a rupt relația, vreo 2 ani și ceva nu am mai vrut să aud de AIESEC.
”Ceea ce e un fel de mândrie a mea , și poate fi și o mândrie a României, e că noi am dezvoltat primul training experiențial din țară.
În vremea construcției, 1899 – 1900, această clădire era numită „Teatrul Orășenesc din Oradea”. Aceasta urmează o veche tradiție teatrală a orașului Oradea, care datează din 1730.
Arhitectura orașului de pe Crișul Repede era o chestiune importantă pentru comunitatea ce îl locuia, la începutul secolului XX. Conducerea Oradei de atunci dorea ca arhitectura clădirilor să fie armonioasă și impunătoare.
”Am fost dintotdeauna un tip foarte implicat, curios să văd cum merge lumea. Am priceput cât de mult am putut și am fost înclinat mai degrabă spre a face ceva decât să stau. Îmi place să stau, dar să stau gândind.”
Construit în aceeași perioadă cu teatrul de aici, clădirea Bazar este un bonus oferit orașului Oradea de către arhitectul Rimanóczy Kálmán pentru comanda de execuție a teatrului. În actuala piață Ferdinand erau câteva case care au fost demolate.
„Am avut o viață foarte interesantă. De mic am avut spiritul acesta al competiției. Până prin clasa a IV-a, a V-a știu că îmi plăcea tot timpul să fiu competitiv.
O scurtă plimbare prin oraș îți este de ajuns. Încă de la primele priviri asupra clădirilor ești atras de stilul arhitectural al acestora.
Pasiunea sa pentru sociologie persistă din perioada adolescenței, când această materie era interzisă de comunism. De aceea mărturisește despre vechiul regim că:”Am fost foarte supărat pe regimul comunist; l-am urât pentru că nu se putea face nimic.
”Am un principiu: dacă Dumnezeu te lasă pe tine cu niște însușiri pe care le-ai transformat prin ani de muncă multă și experiență, în calități, dar nu le împărtășești nimănui, ți se iau.
”Noi, notarii, nu suntem o profesie căreia să-i poată fi aplicate regulile de piață pentru că suntem delegați c-un atribut de suveranitate al statului. Noi consemnăm și dăm putere de lege convențiilor dintre părți. (...) Suntem un fel de judecători de pace.
”Am primit o deschidere prin dans să văd omul altfel și pot să găsesc o paralelă cu absolut orice din viața reală în dans. Poți să-mi numești orice din viața reală și eu îți regăsesc în dans o paralelă. E o altă limbă și trebuie doar s-o traduci.
mă opresc la un popas ca să-mi adun gândurile. În depărtare se vedeau siluetele a două persoane. Puteam observa o fată şi un băiat. Ambii purtau ghiozdane în spinare. Aveau profilul unor călători.
Acum 113 ani, în luna februarie, se puneau bazele unei clădiri ce va rămâne un simbol al Orașului Oradea - Primăria sau mai bine zis Palatul Primăriei. În locul primului palat episcopal catolic demolat în anul 1901 a apărut, 2 ani mai târziu, o nouă construcție, în stil eclectic.
Pe vremea când evreii reprezentau o parte importantă a locuitorilor din Oradea, pe la 1870, aceștia s-au împărțit în două părți. S-au împărțit într-o comunitate ortodoxă și una neologă. Câțiva ani mai târziu, în 1877, cei din comunitatea evreiască neologă au început construcțiile unei sinagogi pe malul Crișului.
Pe locul actualului complex Vulturul Negru, cu mai mult de un secol în urmă funcționa o berărie sub semnul aceluiași vultur. Pe lângă aceasta mai era un han care purta tot numele de Vulturul Negru și nu la mare distanță un alt han celebru numit Arborele Verde.
În centrul Oradei, printre clădirile istorice își găsește locul Biserica cu Lună, un lăcaș de cult ortodox, numit și Catedrala Adormirea Maicii Domnului. De o privești, rămâi surprins, căci arhitectura barocă cu influențe neoclasice, o fac să se diferențieze din prima de alte biserici creștin-ortodoxe.
De îți faci drum să te plimbi prin micul parc Traian din Oradea ai să întâlnești o clădire plină de semnificație: un muzeu memorial dedicat lui Ady Endre. De-alungul anilor, imobilul și-a schimbat utilitatea. A rămas însă, strâns legat de personalitatea celebrului poet și jurnalist maghiar.
În Oradea de început de secol XX, poezia renăștea din ghemul de stereotipuri. Dragostea pentru cultura literară era pe atunci promovată de poeți maghiari ca Ady Endre, Dutka Akos, Juhasz Gyula şi Emod Tamas. Ei își doreau să aducă un suflu nou în publicațiile vremii.
Printre cele mai frumoase clădiri din Oradea se numără și mănăstirea Ursulinelor. În secolul al XVI-lea, în perioada Contrareformei, a apărut Ordinul Ursulinelor, care a avut misiunea de a educa tinerele și de a le transmite învăţăturile şcolii catolice.
Orice drum prin centrul orașului Oradea te face să îți întorci privirea spre acest edificiu construit în stil eclectic. Se înalță aici mândru de peste 110 ani și a fost ridicat pe vechiul palat al Episcopiei Greco-Catolice din Oradea Mare.
Celebrul arhitect Rimanoczy Kalman Junior. a știut cum să rămână în memoria orădenilor. A pus în aplicare cele mai bune idei ale sale orașul de pe Crișul Repede. Clădirile impozante proiectate de el între 1899 și 1914, anul morții sale, dăinuie și astăzi în centrul istoric. Una dintre ele, Palatul Rimanoczy Sr, i-a fost dedicată tătălui său, Rimanoczy Senior, care a devenit și proprietar al acesteia.
După ce am găsit cartea ”Fata din cămara zânelor” recomandată de moldoveanul din Țara Oașului găsesc o broșură cu informații despre acete meleaguri.
„Teatrul este emoție. El nu înseamnă nici dramă, nici comedie, el înseamnă emoție”.
„Dacă nu ai stat o zi în vie, nu ai făcut nimic. Trebuie să stai cu ea, să o simți pentru că e foarte sensibilă.”
“Partea de formare profesională vine după. Trebuie în primul rând să îți schimbi optica și să știi exact ce vrei.”
„Emoția e prezentă întotdeauna la competiții, dar trebuie s-o stăpânești”.
„Muzica e o artă iar arta cere sacrificii de timp și financiare.”
„Sunt un om practic. Îmi place să cânt, să dansez, să evoluez. Sunt un mic artist şi îmi place ceea ce fac.”
“Respectă-l pe cel de lângă tine, fă-ți treaba, servește-ți comunitatea și păstrează-ți obiceiurile și tradițiile.”
„Fiecare dintre noi este român. Două, trei versuri de Eminescu tot știm”.
În mâinile unui meșter olar, lutul cel simplu devine un vas prețios. În mâinile unei stiliste, îndrăgostită de ceea ce face, părul unei femei devine o operă de artă.
Ady Endre este unul dintre cei mai importanți poeți maghiari din secolul al XX-lea. El a crescut într-o localitate din județul Satu Mare care astăzi îi poartă numele, la doar 5 km de comuna Căuaș.
„Îi învăț pe copii că nu au voie să mintă pentru că îmi spune îngerașul și oricum știu tot ce fac, însă i-am obișnuit așa. Vreau tot timpul să știu ce fac, ce gândesc, pentru că altfel nu pot să-i stăpânesc. Chiar cred că am o relație specială cu ei și cred că asta e 50 % din ce contează”.
“Experiența în învățământ a fost pozitivă…și acolo trebuie să te comporți la fel ca și un manager de firmă”
Se află în comuna Căuaș, localitatea Ghenci. A fost ridicată pe locul unui locaș de cult mai vechi. Nu se cunoaște anul construirii acestuia, ci doar faptul că în 1869 a fost demolat. În același an ia naștere și actuala biserică.
Când treci prin Petrești, e imposibil să nu auzi de șvabi. Asta pentru că e a doua localitate unde sunt majoritari ca număr.
Șvabii sătmăreni sunt cel mai bine reprezentați, ca pondere, de localitățile Petrești și Foieni.
Biserica Reformată este o biserică creștină care a apărut în urma unei reforme protestante.
În dimineața unei zile de toamnă a anului 1959 armata română a intrat în orașul Carei și
„Acum, noi șvabii, contribuim, cel mai mult pe partea culturală.”
“Trăiește ziua câte una” Este un sătmărean care și-a început activitatea în lumea artelor prin grafică și pictură. „Am făcut mulți, mulți ani de grafică”.
O plimbare târzie pe străzile Careiului. Luminile de la stâlpi îți dezvăluie orașul într-o nouă formă, învăluit în mister.
La doar 5 km de Carei, într-o localitate unde doar 3% din populație este de origine română, găsesc un monument ridicat în cinstea eroilor care au luptat în Primul Război Mondial.
Diversitatea județului Satu Mare ar fi incompletă dacă n-am vorbi despre șvabi. Din 1738, de când familia Károlyi a fondat cele 23 de colonii șvăbești și până în prezent, șvabii au contribuit prin cultura și obiceiurile lor la a crea o imagine originală Sătmarului.
„Mai puțin e întotdeauna mai mult. Nu-ți trebuie mult ca să fii fericit”
„Scopul meu e să le ofer o șansă copiilor să se dezvolte un pic, să-și schimbe un pic mentalitatea asta închisă și să mai vadă și altceva”.
În Țara Oașului, când intri în Negrești Oaș, pe partea dreaptă este un drum pietruit care, în aproximativ 20 de minute te duce până la o clădire a Ocolului Silvic.
Într-un orășel liniștit din județul Satu Mare, acolo unde liniștea și relaxarea sunt la ele acasă, multă lume vine pentru a se bucura de băile cu apă termală. Acest mic orășel se numește Tasnad și este renumit drept o stațiune balneoclimaterică.
În orașul Tășnad, acolo unde oameni din patru etnii conviețuiesc și lucrează împreună, găsim mai multe edificii bisericești. Biserica Greco Catolica este unul dintre ele și are o însemnătate mai specială.
„Dacă o melodie nu e tăbăcită de un grup etnic, de un popor, ea nu are valoare”.
“ Filmul e o activitate care te ține tot timpul în priză. “
„De aia ești profesor: să-l canalizezi și să-l duci (pe elev), dar nu cu forța și cu ‹pistolul la cap›. Cu aia n-o să-l duci nicăieri, ci să-l lași singur să se gândească și să aleagă variante”.
“Așa să te rogi: de parcă ai muri imediat și așa să muncești de parcă ai trăi o veșnicie.”
“Totul se poate rezolva. Dacă omul vrea ceva, trebuie să își orga-nizeze viața personală în așa fel încât să știe că va obține acel lucru.”
„ După mine, eu zic că cine îl iubește pe Dumnezău, iubește pe orișicine. Dar cine nu face asta, ăla fu numai rău.Ăsta-i adevăruʼ!”
“Datorită cancerului, m-am descoperit pe mine. Am învăţat să mă bucur de orice . De pisici, de iarba verde, de curcubeul ce intră pe fereastră . Mi-am descoperit prietenii şi cred că nimic nu e întâmplător“.
“Eu văd în design și modă, nu tendințe și culorile anului… pur și simplu reflectările tale, povestea ta, simțurile tale transpuse în haine”.
„Munca în echipă sau într-o comunitate presupune ca plusul meu să se reîntregească în minusul tău și invers. Dar pentru asta trebui să-l cunoști, să-l comunici și să acționezi”.
„Muzica e un gând al omului, care e interpretat prin sufletul lui, către alți oameni”.
“La noi lucră tăți copiii. Să ie dintr-o joacă, nu este copil să nu știe lucra. Numai care nu vrea, acela nu învață”
Munții și dealurile care protejează Țara Oaşului ascund multe secrete. Poporul de la care învăț este unul din cele mai vechi din toată lumea. De multe ori îmi aduc aminte ce norocos sunt că m-am născut printre aceşti oameni...
“Nu poți să țîpureşti sau să sufli în trâmbiță dacă nu bei o pălincă bună”.
„Noi nu suntem oameni decât prin educație”.
A fost ridicată acum peste 800 de ani. La început a fost construită ca mănăstire romano-catolică în 1175, dar în perioada marii reforme a devenit biserică reformată, păstrând acest statut până în zilele noastre.
După ce m-am făcut de râs încercând să trâmbițez sunt îndrumat și de soarele care parcă cu greu își face loc printre norii de densitate mare, către Moișeni. Cică se vorbește de ultimul fluieraș în viață pe care îl mai are Țara Oașului.
La intersecția dintre zona colinară a Codrului și Câmpia Someșului, la 18 km de Satu Mare, este situau orașul Ardud, unde găsim și Cetatea Ardud.
- “ Sunt născut în orașul lui Eminescu, Enescu, Iorga şi Luchi- an. Am fost repartizat aici și prima dată am lucrat în Bixad. După care am fost responsabilul pentru cultură și turism în Țara Oaşului”.
„Eu fac de atâția ani păpuși, de 20 de ani, de când tot sunt în pensie.Am făcut la mama mea acasă. Și nu fac două la fel. ”
Una dintre cele mai cunoscute și atractive zone de interes tu- ristic din nord-vestul României, este cea a Tării Oașului în care pei- sajul montan înconjoară vasta arie depresionară.
Iarna s-a transformat într-o toamnă târzie. Pământul îmbibat de apă, abia mai poate respira. Ici-colo, câte-un copac se-alintă zgâindu-se spre cer, iar dealurile le țin și ele hangul.
Județul Satu Mare este recunoscut pentru multiculturalitatea și multiplele etnii.
Atât în primul cât și în al doilea Război Mondial, românii au luptat cu multă vitejie și nu s-au lăsat impresionați de forța armatelor inamice. Astăzi, în multe din zonele României sunt ridicate monu- mente în cinstea eroilor care au căzut în urma acestor războaie.
Te plimbi prin Tur, localitatea cea mai veche din zona Oașului. În cazul în care ți se face sete la un moment dat, poți alege să bei apă dintr-o fântână cu cumpănă.
Certeze te atrage cu încă ceva special. De data asta te conduce la o vâltoare (vultoare, în termenul local), unde numai auzind susurul apei din râu, deja îți curăță sufl etul.
Revoluția din 1989 a trecut. Rămân însă amintirile pentru cei ce au căzuți în urma ei, amintirile celor care au trecut prin această experiență și mai ales, un rezultat: libertatea de exprimare a celor de astăzi.
Am venit la liceu în Satu Mare. În ʼ68-ʼ69 a fost schimbarea teritorială din raioane și regiuni, în județe. Satu Mare aparținea de regiunea Maramureș pe vremea aia. Atunci s-au despărțit înainte de a veni eu și s-au făcut județele.
Ce-mi place mie la raliu și ce e foarte important e că te învață să apeși pedala într-un loc sigur. Când mi-am luat carnetul, prima săptămână o fost ‹oau!›, mă așteptam la asta...
Se apropia Crăciunul în Satu Mare. Forfotă și agitație. Asta nu mă oprea însă să caut povesti interesante, oameni faini și locuri inedite...
Pe Valea Izei, plină de tradiții și legende, se află Bârsana, o localitate ce apare în documente de aproape 700 de ani...
"Când eram mică, bunica dinspre mamă îmi cususe un tracht, costumul...
“ Omul sfințește locul spune o zicală veche. Este și cazul lui Bogdan, voievod maramureșean care a creat, într-un ținut părăsit de locuitori și pustiit de tătari un stat independent - Moldova.
” Să lucraţi ca să construiţi ceva, nu ca să dărâmaţi, chiar o vorbă bună dacă aveţi, cu frică de Dumnezeu, clădiţi ceva.”
”Niciodata nu mi-a placut să simt că trece viața pe lânga mine fară să las ceva în urmă.”
" În zidul nemilos de gresie cineva a văzut înainte un loc pentru slujbă şi...
" Niciodată nu m-am gândit că o să profesez în muzică. Cântam doar pentru mine, încă de la...
" Dragostea pentru Bucovina a doi învăţători din Rădauţiul interbelic a salvat o...
"Pe drumuri de munte...
” In democraţie fiecare primeşte ce merită concrete. A ajuns astfel unul din fondatorii majoritatea.”
Unde spuneai că ai pus nucile...
''Fiind copil de vârstă mică, pe la 5-6 ani, eram la biserică. La toate...''Fiind copil de vârstă mică, pe la 5-6 ani, eram la biserică. La toate...''Fiind copil de vârstă mică, pe la 5-6 ani, eram la biserică. La toate...
''Business-ul pe care îl conduci are legătură cu...
''Trebuie să te rupi în anumite clipe ale vieţii de lumea în...
''Vin cu bucurie să ascult slujba la mănăstire. Rugăciunea...
''Muncind, am învăţat atât de multe lucruri, încât să fi făcut o facultate...
''Viaţa mea de până acum a avut un principiu foarte...
'' Învăţătoarea ne arată o păpuşă cu nas lung şi roşu. Pe cap...
''M-am încăpăţânat eu să dau la Conservator. Am ajuns în pragul...
„Noi le creştem aripi şi apoi îi lăsăm să zboare.”
''În spatele mănăstirii este pădurea deasă, umbrită de copaci foarte...
” Dacă ai un gând bun, implică-te!”
” Undeva, în pădurea de lângă mănăstirea Vorona, într-o zonă retrasă...
” Românul, în ziua în care uită să zâmbească, nu mai este român.”
“Sunt preotul bisericii și iubesc păstorirea oamenilor. E o provocare pentru...
"Am avut un moment la Wings For Life, când am alergat 55 de km. Pe la kilometrul 48...
„Ce le spun acum sportivilor e să mă depășească. Asta e dorința mea!”
" A fost construit pe o reţea de beciuri subterane, devastat de marele incendiu şi...
"De fiecare dată când vin în această sălbăticie, mă simt mai bine ca...
