O plimbare prin istoria Timișoarei, cu umbrela roșie!

Timișoara, ora 7:05 AM! Capitala Banatului s-a trezit într-o baie de lumină solară! În Piața Victoriei, porumbeii își fac gimnastica de înviorare pe marginea artezienelor. Trecătorii preocupați de lumea lor dau tonul unei noi zile de lucru.

În fața Operei, un grup de 3 oameni surprind în fotografii, ansamblul de clădiri amorțite încă după noaptea cea lungă. 2 dintre ei erau un bărbat și o femeie pe nume Matt și Jenny. Trecuți de prima tinerețe formau un cuplu frumos ce venise din îndepărtatul ținut al cangurilor. Nu cunoșteau limba locului dar veniseră cu inima deschisă ca să-i cunoască istoria, tradițiile și mai ales, oamenii care îl populau.
Al treilea membru era un tânăr, de statură medie. Ieșea ușor în evidență. Avea o barbă stufoasă, ochelari de Soare, și un fes ce semăna cu tarabostes-ul vechilor daci. Un zâmbet îi era întipărit pe chip iar dacă îl priveai mai atent simțeai focul ciudat care îl anima. Parcă avea un drum lung de parcurs…o călătorie în care setea de cunoaștere avea nevoie să-i fie potolită.
Nu trece un sfert de ceas și micului grup i se alătură un altul. Acesta era compus dintr-un tânăr cuplu spaniol, Juan și Maria doi bărbați pe la vreo 40 de ani, George și Andrei și o tânără femeie care mergea în fruntea lor. Avea o umbrelă roșie, deschisă, cu care ieșea ușor în evidență.
– Bună dimineața dragii mei, eu sunt Alexandra! se adresă ea tuturor, cu tonul unei gazde primitoare. Ne vom petrece dimineața explorând o parte istoria Timișoarei, la pas. Pentru că noul grup era divers, le vorbea în trei limbi: Engleză pentru Matt și Jenny, spaniolă pentru al doilea cuplu și limba maternă pentru George, Andrei și tânărul cu fes de dac.

Alexandra iubea limbile străine iar faptul că le practica, vorbind cu oameni din toată lumea despre Timișoara o bucura nespus! Anii de călătorie nu o convinseseră să aleagă alt loc decât orașul de pe Bega. Citea mult, iar anii îi dăruiseră un bagaj de povești și cunoștințe pe care le purta tot timpul cu ea.
-Să începem cu locul în care aflăm acum, spuse tânăra cu umbrelă roșie.
Toți erau atenți la ea și se lăsau ghidați, cu pași mărunți, spre Catedrala Mitropolitană.
-În Piața Victoriei a fost proclamat, pe 20 decembrie 1989, primul oraș liber din România.
-Așadar de aici a început revoluția, spuse tânărul cu fes de dac încrezător.
-Nu nu, îl dojeni cu blândețe Alexandra.
-Atunci ? interveni George sec.
-Revoluția care făcut din Timișoara primul oraș liber din România a început în piața Sfânta Maria. Vom avea drum și acolo. Să vedem mai întâi locul în care ne aflăm acum. Știi cum se numesc cele două alei?

Ziggy ridică din umeri, nedumerit!
-Cum privim catedrala, partea din dreapta se numeşte Corso. Pe aici aveau voie să se plimbe doar timişorenii din înalta societate. Magazinele şi restaurantele de lux erau doar pentru ei.
Cât timp Alexandra le traducea cuplurilor în engleza şi spaniolă, George, Andrei şi Ziggy inspectau “Lupoaica cu puii”, replica Lupei Capitolina, darul oferit de oraşul Roma în 1926. Fântâna cu peşti, arteziana în formă de stea în 5 colţuri se juca în apropiere, răsucind apa moale în fel şi chip.

-Cealaltă alee, continuă Alexandra potrivindu-şi vocea cu două tonuri mai sus, se numeşte Surogat. Pe aici se plimbau tinerii şi muncitorii.
-Trist comentă George.
-Şi soldaţii cum procedau dacă voiau să se plimbe ? întrebă Ziggy.
-Treceau pe Surogat, răspunse Alexandra, dar trebuiau să dovedească că sunt în permisie.