Turnul Pompierilor: Ziggy își amintește o poveste adevărată

Era noapte deja când am ajuns în centru la Turnul Pompierilor. Ploaie, frig și vânt. Față-n față cu acest colos de cărămidă am uitat de vreme și am pus aparatul la lucru. În minte îmi apărea povestea lui pe care o auzisem cu câteva zile în urmă…

Satu Mare, 1903. Pompierii orașului își făceau bine treaba dar din turnul Diecezei Romano Catolice. Ei nu aveau încă un sediu al lor.
Timpul trecea iar episcopul diecezan de atunci, Gyula Meszlényi și preoții deveneau tot mai deranjați de intervențiilor lor gălăgioase.

Picătura care a umplut paharul

Într-o zi, clopotarul urcă în turnul bisericii după cum îi era obiceiul. A rămas șocat să vadă un pompier de serviciu dezorientat, cu iubita lui… în focul dragostei 🙂

Vestea a ajuns ca fulgerul la episcopul Gyula Meszlényi…
„Până aici, se răsti el negru de supărare. M-am săturat de pompieri. Vă dau bani ca să vă faceți turnul vostru, numai să plecați de aici! ”
20 000 de mii de florini de aur au plecat din vistieria diecezei către pompieri cu un ordin precis: propriul lor sediu!
După un an de zile a apărut Turnul Pompierilor 🙂

În timp ce făceam poze, zâmbeam, amintindu-mi povestea turnului. Oamenii sunt interesanți îmi spuneam când îmi strângeam materialele. Același lucru văzut dintr-o altă perspectivă dă naștere unor noi idei.

Ceea ce pentru unii a fost o rușine, pentru alții a fost o oportunitate. Turnul Pompierilor a devenit cu timpul un simbol al orașului care continuă și acum să atragă noi turiști.