Ce afli de la un om ca o enciclopedie populară?

”Uneori organizăm diferite tabere. Dimineața plecăm cu toții, seara ne adunăm și fiecare spune ce-o găsit, ce și unde se mai duce etc. Cercetarea e sistematică: începem cu cimitirul, că e o sursă de informație, inclusiv etnografică. Sunt acele cruci vechi, care de-a lungul vremii și-au schimbat aspectul.

Ține și de-o modă; anumiți pietrari când au trecut de la piatră, atunci fac pentru toți; diferența dintre crucea ortodoxă și cea catolică, diferențele dintre cimitire, elementele identitare… Apoi, porturile care apar pe cruci, fiindcă pe cele vechi oamenii se îmbrăcau în portul popular. După aceea, numele vechi din localitate, că venind alții nu mai știi care sunt vechile familii, iar crucile sunt o sursă. Apoi luăm casele la rând, tipurile de fântâni, interioarele localităților, practicile etc. Tot timpul aduni ceva.”

[mashshare]

ZiggY

Tabere de povești cu strigoi și educație vie

Fii atent aici! Am întâlnit pe cineva care se ocupă de educația vie. Fabulos! Doamna aceasta merge din sat în sat și vorbește cu oamenii simpli de la țară. Prin ei, află povești, legende, obiceiuri străvechi, tradiții ale locului. Și descoperă o mare varietate și diferență între ele în funcție de sat. Și ce varietate! Meleagurile acestea pe care călătoresc sunt foarte nuanțate. Au întreg spectrul de tradiții și modele populare.

– Copii, ați auzit despre strigoi? întreabă dânsa grupul de copii, adolescenți și tineri ce o înconjurau.
Unii afirmau puternic că da, alții dădeau din cap, alții confirmau doar prin simpla privire, iar ceilalți rămâneau nemișcați în semn că nu au auzit niciodată despre așa ceva. Unul dintre copii vine în față, lângă doamna din centru și o roagă să povestească el.
– Sigur că da, spune, zicea ea cu blândețe.
– Strigoii sunt de două feluri: vii și morți. Pe cei vii îi recunoști prin faptul că au codiță la capătul coloanei vertebrale. Iar când mor, aceștia se ridică din pământ și bântuie oamenii. De aceea, sătenii fac diferite ritualuri prin care ei să nu mai bântuie între lumi.
Băiatul se oprește, iar ceilalți parcă ar mai vrea să continue.
– Doamna, începe o fetiță cu codițe împletite, am mai putea rămâne până la stele să ascultăm povești?
Femeia râde, amuzată de curiozitatea și curajul fetiței.
– Draga mea, poveștile sunt întotdeauna amuzante. Unele sunt chiar înfricoșătoare. Ești sigură că vrei să rămâi.
– Da! strigă ea hotărâtă, un pic bosumflată de micul refuz. Și vreau să facem așa tot timpul. Pentru că e distractiv și mai mulți oameni ar putea afla despre poveștile sătenilor.
Mica curajoasă își încheie pledoaria în aprecierile celor din jur. Cu toții vroiau să meargă. Așa că au început să planifice și să pună cap la cap mica lor aventură.

Dar tu? Ești pregătit să afli povești reale despre strigoii satelor?

Echipa Zig Zag prin România