Vorbitul în public: o rampă de lansare către o viață mai bună

În călătoria pe meleagurile poporului de la care învăț, am observat că oamenii au vise și calități dar și multe temeri. Cea mai des întâlnită este teama de a vorbi în public.
Am experimentat-o și eu, de mai multe ori…Nu a fost deloc o experiență fericită! Buzele mi se uscau la început, mâinile, câteodată și genunchii, tremurau iar în minte era gol! Dorința numărul unu atunci era să nu mai fiu în fața unui public.
Mă pot considera un tânăr norocos! Vorbind cu oamenii din fiecare județ această teamă s-a diminuat mult. Fluturii există și acum dar au învățat să zboare în formație.
Acum mă bucur când vorbesc în public și mai mult, când văd pe cineva că strălucește pe scenă.

Acum câteva zile…l-am întâlnit pe el, un tânăr arădean, care a susținut un discurs la un eveniment.
– Uau! îmi spun entuziasmat în timp ce îl priveam. Aflu apoi că fusese campion național la discursuri pregătite.
Vorbea clar, corect și foarte convingător. Punea emoție în fiecare cuvânt iar audiența era cu ochii țintă la el.
Uimirea era cu atât mai mare cu cât, mărturisea cu zâmbetul pe buze că fusese cel mai timid om pe care îl știa.
Așa s-a născut curiozitatea de a-i cunoaște povestea. L-am întâlnit după eveniment.
– Habar nu aveam ce este vorbitul în public, începu tânărul cu dicția sa corectă. Am mers la Toastmasters, un club internațional, unde oamenii învăță să-și depășească această teamă care le răpește din potențialul personal. O improvizație pe scenă, tratată ca o rețetă de paste a fost startul cunoașterii acestei arte.
Râdem amândoi.
Îl ascultam cum povestea deschis despre transformările prin care a trecut și felul în care calitatea vieții sale, crescuse. Vorbitul în public chiar fusese pentru el o rampă de lansare către noi oportunități.
– Aveai certitudinea că vei reuși să stăpânești vorbitul în public ?întreb eu, vrând să aflu principiul călăuzitor.
– Nu aveam! Chiar aveam o oarecare rezistență pentru a face asta pe termen lung.
Se gândi puțin și apoi spuse:
– Ziggy, cred că certitudinea e un premiu pe care îl primești ulterior, după ce continui să depui toate eforturile necesare într-o anumită activitate.
– Erau obiceiuri zilnice speciale pe care le-ai adoptat la început?
– Hmm, dacă mă gândesc mai bine, cred că e vorba de ce nu faci în fiecare zi…la care renunți. E vorba să renunți la griji, la negativism acel “tu” care te trage în jos.
Povestea vieții sale, mă lăsa să văd un tânăr care a schimbat multe activități, care fusese vulnerabil, greșise și învățase din ele.
– Am observat că faci lucrurile cu pasiune și știi să transmiți foarte mult entuziasm, îi spun la un moment dat.
– Da, asta e felul în care îmi place să apar în fața lumii, răspunse el bucuros. Ține minte un lucru Ziggy. Când faci lucrurile cu pasiune n-o să fie simplu. Vor fi momente în care poate vei simți frustrare, nemulțumire sau agonie. Sunt parte din procesul practicării pasiunii tale.

Tânărul arădean m-a entuziasmat prin felul său exploziv și calculat de a fi. În același timp, mi-a oferit multe perle de înțelepciune desprinse din experiența sa ca vorbitor în public, om de bază în liga studenților și apoi consilier.
Între noi fie vorba, entuziasmul ghidat către rezultate concrete, creează miracole!