Vremea la munte este mereu schimbătoare și odată ajunși la Hotel Bistrița din Durău, ceva îmi spunea că norii de pe cer fac a ploaie. Fiind sâmbătă, ne-am conturat un mic plan de escaladare a Vf. Toaca, citind diferite articole și materiale promoționale despre traseele disponibile și dificultatea lor.

Citisem pe site-ul oficial al Parcului Național Ceahlău informații despre toate cele 8 trasee (două dintre ele pleacă din Durău). Am stabilit că a doua zi, fiind duminică, de la 8 dimineața vom avea timp să urcăm pe traseul 4, să poposim la Cabana Dochia pentru o oră apoi să coborâm pe traseul 5, astfel împușcam mai mulți iepuri, cum ar spune o vorbă din popor. Pe principiul ce poți face azi nu lăsa pe mâine, era perfect să facem ambele trasee în aceeași zi.

Am pornit spre parc iar un indicator ne arăta direcția casei de bilete unde am achitat 6 lei de persoana intrarea în parc și am primit, biletele plus materiale despre cele două trasee. În același timp ni s-a recomandat să coborâm pe același traseu.

Îmi doream enorm să facem ambele trasee. Doamna a spus că nu recomandă deoarece este un traseu dificil și aventuros. Hmmm, am zis eu, păi noi suntem aventuroși!

Am zis că vom stabili când ajungem la Cabana Dochia, în funcție de nivelul oboselii, dacă coborâm pe același traseu sau nu.

Amenajat din anul 1835 este unul dintre primele trasee apărute în Ceahlău care pornea de la Schitul Durău către zona înaltă a masivului.

Traseul este foarte bine marcat cu bandă roșie (Statiunea Durau – Cabana Fantanele – Cușma Dorobanțului – Stânca Panaghiei – Cabana Meteo – Vârful Lespezi – Cabana Dochia), iar probabilitatea să te pierzi nu există atâta timp cât respecți indicatoarele. Timpul de parcurs a fost chiar 3 h cum indică și pe site-ul oficial al parcului, dar cumva am simțit că nu prea ne-am tras sufletul. Dacă mai ai și copil sau nu ai condiție fizică îl poți parcurge și în 4 ore.

Am pornit la drum cu gândul că prima oprire va fi Cabana Fântânele. La început am întâmpinat porțiuni de drum prin pădure, în pantă și pline de rădăcini de copaci ceea ce a ajutat la susținerea picioarelor la urcare.

Vedeam cum soarele atinge ușor rădăcinile copacilor și m-am gândit cât de noroși suntem că stăm la umbra lor răcoroasă. Din faţa cabanei se deschide o panoramă deosebită către staţiunea Durău şi Munţii Bistriţei cu Măgura Grinţiesului în prim plan iar lateral, spre stânga, către partea vestică a masivului cu Vârful Toaca şi Stânca Panaghiei.

De aici poți ajunge într-o oră pe traseul de legătură marcat cu triunghi galben în Poiana Viezuri pe traseul care vine din Durău şi duce la Cascada Duruitoarea.

Mergând mai departe pe traseul de la Cabana Fântânele mica noastră alee urcă până în Şaua „La Morminte” unde este amenajat un loc de relaxare. În continuare panta se accentuează treptat până când poteca ajunge într-un loc deschis de unde se observă panorama Munţilor Stânişoarei mărginită de apele lacului Izvorul Muntelui.

Aici este Curmătura Piatra Lată şi marcată de stânca izolată a Căciulii Dorobanţului şi de formaţiunea conglomeratică a stâncii Piatra cu Bani, înaltă de aproximativ 30 m.

Am continuat în pantă usoară prin pădure şi, în dreptul punctului numit Şaua Muntelui, intră în pilcurile de jnepeniş, un moment foarte interesant și perfect pentru a face o pauză. Poteca trece pe sub Panaghia, stâncă înaltă de aproximativ 70 m şi pe sub Vârful Toaca (1904 m) până în dreptul cabanei meteorologilor.

De aici se deschide în faţă o panoramă largă către Vârful Lespezi (1808 m) şi platoul şi Vârful Ocolaşului Mare (1907 m), cel mai înalt din Masivul Ceahlău. În dreapta, lateral de Vârful Toaca se observă stâncile Scăldătoarea Vulturilor şi Piatra Ciobanului.

Încă un pic până la scările care duc pe Vf. Toaca și care în 20 min te duc până sus. Aici am resimțit durerea de picioare destul de bine și abia așteptam să mă așez la masă. Era ora 12.00 și deja visam la ce voi mânca când ajung la Cabana Dochia. Peisajele de pe Vârf sunt suuuperbe și merită orice efort.


Floarea de Colț este una dintre surprizele acestei zile. Este foarte rară și protejată de lege. Nu o rupe, doar admir-o!

Cum spuneam la început am făcut fix 3 ore până pe Vf. Toaca, dar în pas alert. Data viitoare vom opta pentru mai multe popasuri și mai mult timp pentru fotografie, însă gândul ne-a fost să nu ne prindă ploaia la întoarcere.

Dar ne-a prins, fix la coborâre pe traseul 5 în pădure, în drum spre cascada Duruitoarea. A plouat mai bine de jumătate de oră încontinuu și nu ne-am oprit din mers tocmai pentru a câștiga timp. Mai ales că nu știam exact cât avea să țină ploaia.

La coborâre și cu potecile ude e destul de greu de coborât traseul 5. A contat enorm că am avut încâlțăminte de munte și nu am alunecat deloc. Restul hainelor nu erau chiar adecvate de traseul de munte, adică nu erau impermeabile și a fost un dezavantaj căci am stat udă până la hotel. A fost ok, am supraviețuit! L-am parcurs în 4 ore.

Ne-am bucurat de zgomotul cascadei ca niște copii atunci când am zărit-o de sus. Situată la 1218 m altitudine, este formată din două trepte despărţite de un prag săpat în stâncă. Cascada are 25 m iar zgomotul ei ce se aude din depărtare ca un „duruit” de unde şi numele dat de localnici. Aici vei găsi măsuțe și bănci pentru un bine meritat popas.

De la Cascada Duruitoarea faci încă 2 ore până în Durău iar potecile sunt super ok. Cum zice Marian parcă ești pe strada. Deci porțiunea cea mai dificilă este din momentul în care intri în pădure până la cascada, pantă și multe rădăcini de copac. Dar da, este practicabil, mai ales dacă ești o fire aventuroasă.

Îți recomand să ai la tine plasturi, în caz că încălțămintea nu-ți va da pace, servețele și pungi mici în care să pui resturile de mâncare sau șervețelele folosite. Parcul Național Ceahlău este destul de îngrijit și ne-ar plăcea să îl găsim la fel data viitoare. Bineînțeles, apă, ceva dulce și mâncarea necesară pentru un traseu de 9 ore în total. La Cabana Dochia meniul este destul de limitat, dar te poți bucura de ciorbă, fel principal, garnituri, bere, cafea sau apă la prețuri accesibile.

Am întâlnit pe traseu persoane de la 5 la 60 de ani ceea ce mă face să cred că vârsta nu este un impediment pentru a escalada Vf. Toaca. Însă, dacă nu vrei să depui atât de mult efort din prima zi, poți alege traseul 5 să îl parcurgi în altă zi, din stațiune în două ore ești la Cascada Duruitoarea și astfel sari peste porțiune aventuroasă.

Multe persoane aleg să urce pe traseul 5 și să coboare pe 4, ceea ce ok și varianta asta, dar mă gândesc că e mult mai dificil de urcat.

Acestea fiind spuse, ne bucurăm enorm că am urcat pe Vf. Toaca și ne-am bucurat de trasee pline de aventură și peisaje mirifice, greu de descris în cuvinte.

Cu drag de călătorii,

Cosmina din Zig Zag prin România

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)